Dor
De moda veche
Nu pot sa inteleg cateva lucruri ale modei noi.
1. De cand barbatii se invita cu insistenta acasa la o femeie pe care au vazut-o o singura data in viata? Oare intre un zambet si o noapte petrecuta in pat strain nu mai e nimic. S-au ars atat de multe etape? Cand? De ce?
2. De cand barbatii au nevie de umarul unei femei? In povestile pe care le-am citit cand eram mica lucrurile stateau exact invers - femeia era slaba si avea nevoie de cineva puternic laga ea. Cavalerul trecea prin foc si para si apoi salva printesa din cel mai inalt turn al palatului intunecos. Azi femeia duce scutul si armura.
3. De cand barbatii trimit mesaje in care spun ca femeia le-a oferit o seara minunata? La nu mai stiu ce scoala am invatat ca ei ar trebui sa fie cei care ofera si noi cele care primim. Dar poate am fost eu repetenta la vreun curs unde se demonstra contrariul.
4. De cand barbatii spun cu seninatate: ”tu ai sa faci bani, iar eu am să stau acasă să cresc copiii?” Sau: ”ne mutam impreuna cand ai tai iti vor cumpara apartament, pana atunci tu stai in chirie, iar eu stau la mine acasa”? Cine e cocosul in povestea asta si mai ales cine naste copiii, ca eu m-am cam ratacit printre manifestari hormonale de tot felul.
Ma opresc aici nu pentru ca nu mai am nelamuriri de buburuza de moda veche, ci pentru ca e tarziu si cu cat ma gandesc mai mult la tema asta, cu atat ma enervez mai tare. Noapte buna, stimata jumate de pat goala.
Hibernare afectiva
E toamna, ce pot sa zic mai mult?
Veriu, ne veriu
Cred in bunavointa prietenelor mele.
Nu cred in cunostinte care dispar mult timp si apoi apar pe mes si imi zic: ”ce ai patit, nu dai niciun semn si nu ma mai bagi in seama”
Cred in oameni cu pasiuni care atunci cand le impartasesc au scantei in ochi
Nu cred in oameni care isi aleg pasiunile in functie de modul in care acestea dau la public.
Cred in stilul care completeaza personalitatea
Nu cred in stilul care acopera golul de caracter
Cred
nu cred
***
Sunt Buburuza si impart singuratatea mea la 1. Eu cu mine.
Am iubit si am fost iubita. Am primit cele mai frumoase declaratii de dragoste prin gesturi si priviri mai mult decat prin cuvinte insirate iscusit. Am primit cele mai scumpe cadouri prin sufletul care a fost pus in ele mai mult decat prin valoarea lor materiala, am avut parte de cele mai fierbinti nopti de dragoste, mai mult prin dorinta infinita aciuata printre cearsafuri decat prin maiestria si calculul miscarilor. Am fost iubita si am iubit.
Barbatii din viata mea, chiar daca la un moment dat au decis sa plece, dupa o vreme au batut din nou la usa. Pe unii i-am primit in casa, pentru a-mi unge rana veche cu mierea reintoarcerii scurte, pe altii i-am lasat dupa usa si m-am facut ca nu sunt acasa, razbunare pentru cele pricinuite. Barbatii din viata mea mi-au adus tot atata iubire cata durere. Pentru ambele le multumesc in egala masura. Toate m-au facut ceea ce sunt azi.
Barbatii din viata mea mi-au oferit cele mai deosebite semne de atentie. Iar cel mai de pret a fost dorinta lor de a fi salavatorii mei, niste cavaleri porniti in lungul drum spre inima mea. Fiecare mi-a promis ca ma va face sa stralucesc de fericire si implinire si cu totii au esuat pe drum sau in momentul in care eu incepeam sa capat incredere in promisiunile lor.
Barbatii din viata mea mi-au demonstrat ca intr-o lume plina de masini, calculatoare si mobile mai exista romantici incurabili pentru care nu iti pare rau sa opresti timpul.
Am oferit iubire si de aceea am primit iubire. Am vazut barbati care s-au fasticit privindu-ma, barbati care au ramas cu mainile intinse spre mine sa ma ia in brate si care in momentul in care i-a lovit luciditatea s-au retras rusinati, barbati care si-au pus toata fiinta intr-un sarut oferit mie, barbati care in momentul in care m-au luat in brate nu au vrut sa ma mai lase, barbati care au creat privindu-ma, barbati care au ramas incalciti printre cretii mei.
Am fost iubita si stiu ca sunt in continuare iubita de toti cei care intr-un moment de uitare mi-au decalarat dragoste. Sunt intr-un colt din sufletul lor la fel cum sunt ei in al meu. Barbatii din viata mea au numele lor scrijelite pe sufletul meu si toate iubirile care vor veni nu le vor sterge.
Barbatii din viata mea m-au crescut sa devin Femeia din viata Unui Barbat.
Fata tatei
Nu ma cred fata tatei mai mult decat fata mamei, pentru ca singurul numar de mobil pe care il stiu pe dinafara e cel al ei,
pentru ca daca dau supararile pe afara o tin pe ea la telefon cate jumatate de ora,
pentru ca daca ma doare ceva, atunci ea saraca pica la bataie,
pentru ca tata o pune pe ea sa ma intrebe despre viata mea si apoi o descoase, iar apoi el interpreteaza asa cum ii suna lui mai bine si verifica cu mine, bineinteles intepreteaza gresit, mama il cearta iar eu ma fac bosumflici,
pentru ca mama stie sa asculte, iar tata stie sa dea sfaturi profesionale intelepte,
pentru ca mama e calma, iar tata e agitat nevoie mare,
pentru ca impreuna fac acel cuplu pe care visez si eu la un moment dat sa il formez.
http://www.youtube.com/watch?v=5KCv0_rfrDA&NR=1
Asa cum sunt
M-am indragostit, ups I did it again
Azi buburuza a zburat 42.195 m
Melodiile vechilor iubiri
Melodiile fostelor iubiri:
http://www.youtube.com/watch?v=BW-lKSD8t8E&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=UHPTHP4dihA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=CdmskOlFEbQ
Insa cel mai tare mi-e frica de aceasta melodie:
http://www.youtube.com/watch?v=7H_NXNMLZzY
Berea nu e mai dulce cand cresti mare
Acum ceva vreme am avut ocazia sa asist la o discutie dintre niste prietene. toate aveau cam 30 de ani. Despre ce vorbesc fetele la 30 de ani? Despre acelasi lucru: discutii cu baieti pe mes ”el a zis asta, eu am zis asta, oare trebuia sa ii zic asta?”, prima intalnire la o cafenea ”nu m-a condus pana acasa, nu m-a tinut de mana”, o relatie cu cineva langa care iti e cald dar nu iti e drag ”Mergem la mare la munte, dar nu ma vad alaturi de el”. Am avut un deja vu. Am asistat la aceleasi discutii pe care le am eu cu prietenele mele de 25 de ani, aceleasi pe care le aveam cand aveam 20, aceleasi pe care le aveam si la 17 ani.
Oare la ce varsta se scimba dialogul? Oare cand berea devine dulce?
Formatare
Asta fac eu in weekend - ma formatez. uneori imi reuseste, uneori ma concentrez atat de tare pe acest fapt incat ies din weekend mai obosita decat am intrat. De cand cu noul job am reinceput sa apreciez aceste doua zile. Fac curat in casa cu mai multa sarguinta, merg cu drag la cumparaturi, frec aragazul si chiuveta mai cu spor, deschid mai des cuptorul. Sunt cliepele mele de formatare. Un film, un ceai si casa mea.
Casa mea e plina de margele si genti. E o casa mobilata comunist, dar imi e atat de draga incat nu pot sa ma imaginez stand intr-o casa ikea. Mi-e frica de casele in care fiecare detaliu a fost mai intai desenat pe hartie, in care pana si locul tau este foarte bine stabilit, o casa in dungi, linii drepte, culori mono si miros fresh de la pulverizatoare. daca rata sinuciderilor va creste va fi pentru ca oamenii nu isi mai personalizeaza casele, nu le coloreaza, nu fac dezodine si duc o viata de plastic.
mi-e frica de acesti oameni. corecti pana in maduva oaselor, monocromi, cu gesturi si ganduri studiate, cu viata ca un scenariu. oameni care stiu azi ce vor face peste trei luni. oamenicare nu gresesc su nu iarta, oameni robotizati care se sperie cand ceva se schimba, de la locul iaurtului preferat (obligatoriu cu 0% grasime) la raft, pana la vremea de afara.
Sunt partial un om de plastic si eu. dar invii in weekend, dupa ce ma formatez.
EU...nu am calculat niciodata caloriile consumate pe zi si de aceea sunt mai degraba apetisanta si cu forme decat grasa, mie imi place sa spun ca sunt mai curand renoiriana. Nu ma trezesc cu 3 ore inainte de a merge la serviciu pentru a-mi intinde parul sau pentru a-mi face 15 mii de masti, de aceea poate uneori sunt palida dar stiu ca pe fata port pielea mea. Nu am in agenda telefonica niciun numar de la un beauty salon sau maseur sau manichiurista, dar uneori ma inchid in casa pentru rasfat - o baie cu spuma, niste creme si alte alinturi. Nu ma deprim daca nu ajung la coafor sau la sala, nu comentez vedete din reviste si bunul sau prostul lor gust in alegerea partenerilor si hainelor. Nu am haine pe care sa le fi cumparat si sa nu le fi purtat niciodata, nu am 5 perechi de incaltaminte pe sezon si nu frecventez cu regularitate magazinele. Nu pot intretine o discutie mai lunga de 5 minute despre haine, genti, pantofi, cosmetice, cure de slabire. Probabil de aceea sunt mai degraba prietenoasa decat cocheta. Dar.... sunt eu.
Vie, fara masca si fara o tabla de sah in cap unde miscarile sunt gata stiute. EU
Magazin cu lucruri buburuzesti
Despre alt fel de oameni
definitii
Sunt ploaia de vara dupa o saptamana de canicula
Sunt inghititura de apa dupa o felie generoasa de tort
Sunt dimineata racoroasa in sezonul de catifea.
Sunt femeia puternica din umbra unui barbat puternic
O zi perfecta
text american despre intamplari din tren moldovenesc
la plecare am mers cu alta doamna care parea ca imi raspunde la intrebarile mele fara sa intreb. erau raspunsuri pe care le-am auzit de la multe persoane, dar parca de data asta eram mai pregatita sa le aud. raspunsurile - totul va veni cand va fi timpul si nu cand cred eu ca e timpul, toul ce se intampla ma pregateste pentru ceea ce va urma, daca mi se intampla ceva rau este pentru ca aceasta este un bumerang care mi se intoarce, la fel si cu binele.
cineva ar numi coincidente aceste intalnitri, de aceasta data le numesc semne. aveam nevoie de ele. le-am primit. imi ramane sa le folosesc.
Generatia ovarelor polichisitice
Asa suntem NOI - generatia femeilor cu ovare polichisitice - femei care mereu sunt intrebate de ce sunt singure (ca doar destepte, frumoase si haioase sunt!), femei care stiu sa gateasca, dar nu fac mare caz din asta, pentru ca EL nu asta ar trebui sa caute la o femeie ca noi. Femei care stau foarte bine pe propriile picioare si nu isi cauta un EL pentru a-i putea folosi cartea de credit (de multa vreme o au pe a lor proprie), ci mai degraba pentru a le folosi urechile (care sa le asculte), bratele (care sa le dea siguranta), pieptul (care sa le aduca linistea), mintea (care sa le provoace) si da, nu in ultimul rand, trupul intreg (care sa le faca sa se simta dorite) - ele cunosc instructiunile de folosire a tuturor instrumentelor sus-mentionate.
Femeile cu ovare polichisitice isi duc soarta si si-o accepta, ba mai fac si haz de necaz uneori.
Asa sunt mare parte dintre femeile pe care le cunosc, le admir si le tin aproape - sunt ca mine si vorbesc pe limba mea, suntem o comunitate, suntem o sala de concert plina, suntem oriunde si oriunde suntem admirate. Cine nu sunt ca noi vor sa fie ca noi, iar noi, declarat, sau in tacere, ne dorim sa nu mai fim asa.
jurnalul meu in buzunarul cuiva
as vrea sa iti tin jurnalul. sa ma imbratisezi in cuvinte, sa ma invelesti in epistole.
ti-am zis vreodata ca locul meu e la tine in brate? te vreau alaturi si numai zidul ridicat de time ma tine ma tine in alta tara decat esti tu, in alta lume decat a ta, in alt univers decat al tau.
Nimic nou
Pareri pe cap de locuitor
Vamile mele, victoriile mele
vami.
in viata am ridicat vami artificiale, exact ca cea intre cele doua case ale mele. artificiale, pentru ca in mod natural nu ar trebui sa existe, fiecare vama disparea fantomatic dupa ce treceam de bariera si deseori mi-am pus intrebarea daca ele au fost reale intr-un moment sau altul al vietii mele.
sunt la o noua vama acum si evident mi se pare de netrecut, zilnic lupt sa imi demonstrez mie si celor care ma fixeaza cu privirea ca pot, ca port un bagaj care imi permite trecerea legala. Inca lupt. azi ieri si maine. ar trebui, desigur, dupa atatea vami trecute cu brio sa nu ma mai afecteze una in plus, insa fiecare e diferita, e cu specficul ei si ma solicita.
POT! stiu asta. am trecut acolo unde altii s-au inecat, am purtat victorii unde altii au cazut, am mers mai departe cand altii au batut in retragere. De ce? pentru ca pentru mine cale intoarsa nu e. am reuntat la multe pe drum si nu vreau sa fie zadarnic. am ars poduri sa pot merge mai departe fara sa intorc privirea, am ars vise, sa aprind vise mai mari, am ars energie sa ajung de la numarul 32 la numarul 28 la blugi.
Victoriile mele nu sunt ca vamile mele. Victoriile mele chiar exista, ele chiar ma sustin si chiar ma fac ceea ce sunt azi. O SUPRAVIETUITOARE care nu a calat pe cadavre sa fie unde se afla acum. A mers cu pasi mici, deseori nesiguri, pe o sfoara sau pe dumuri mlastinoase. Iar toate aceste reusite, mici pentru unii, mari pentru altii, sunt ale mele si ma fac asa cum ma vedeti - o printesa cu vointa de fier, o papusa care si-a impus disciplina militara, o fata simpla care isi cauta printre milioane de persoane necunoscute una, care sa ii fie scumpa si draga, una care sa ii spuna buna seara iubito, cand paseste fara energie pragul casei, una, care sa o ia seara in brate ca sa adoarma fara vreo grija.
mai mult decat orice mi-e frica sa nu ma trezesc intr-o zi ca toate victoriile mele sunt a la Pius.
Ce faci?
Sa va raspund la aceasta intrebare cum as raspunde unui prieten drag, care stie ca eu pot povesti ce fac pe bune fara sa fie necesar sa ma intrebe.
Sunt o buburuza, nimic nou pana aici. Dar stiti de ce am aripi rosii? Simplu pentru ca sunt emotiva. Traiesc emotii, respir emotii, ma hranesc cu emotii. cand acestea dispar intorc muntii sa le regasesc si daca nu le aflu, fug. alerg, alerg, pana dau de noi emotii.
sunt in perioada in care dupa un gol emotiv am nimerit intr-un lac al emotiilor. Lacul e atat de mare, incat acum, un pic atrofiata de lipsa, nu stiu sa le fac fata si ma obosesc.
Azi am facut lucruri buburuzesti. Am mers la iarba verde cu trei baieti care nu ma intereseaza in niciun fel, ceea ce m-a facut sa nu imi pese ce vor gandi despre mine. Mi-am pus cerceii cu ursuleti in urechi, geanta rosie-stropitoare peste umar si sapca rosie. Si cu un aer je m-en fiche-ist am urcat intr-o Dacie de 15 ani vechime care se dezmembra, de parca as fi urcat intr-o limuzina.
La iarba verde am mancat pe saturate, iar apoi toata oboseala acumulata a iesit din mine prin cantec si dans. Am topait 3 ore fara pauza, am urlat cat m-au tinut corzile vocale, iar cand am obosit am cazut epuizata pe scaunul masinii si am inceput sa cant melodii uitate, dar amintitte. Nu stiu de unde imi veneau cuvintele, erau acolo intr-un sertar prafuit si niciodata deschis pana acum.
frica, supararea, dorul, iubirile neimplinite, tensiunea, presiunea - toate au rabufnit vulcanic si s-au prelins din mine prin urlet, dans si cantec. am fost beata fara sa fi baut, am fost drogata fara sa ma fi drogat. Am fost o buburuza care nu a mai putut zbura din cauza emotiilor de aceea a avut nevoie sa scuture praful de pe aripioare sa se relanseze cu mai mare avant, cu mai mare dor de viata cu mai mare dorinta de pasiune.
Despre mine cu drag
azi am inchis o usa si am deschis alta si, de parca nu era suficient, m-am intors sa ma revad cu oamenii lasati dupa o a treia usa inchisa acum ceva vreme. Mai explicit, azi am anuntat preavizul de la un job si am zis da, de stare civila, altui job si spre seara m-am revazut cu colegii de la primul loc de munca. s-au intamplat multe.
azi cei carora le-am spus nu s-au razbunat zicand ca ma supraapreciez si ca am fost supraevaluata, iar eu, in semn de protest, mi-am aplicat un outfit de imprumut si, in pielea mea, dar in haine straine, am mers la concert. M-am simtit Audrey Hepburn in Breakfast at Tiffany-s, si ea purta identitate de imprumut, fiind foarte bine in pielea ei. ajunsa acasa am inceput sa dansez pe melodiile
Lola (http://www.youtube.com/watch?v=kMRbUD5XIjk&feature=related )
si Lola (http://www.youtube.com/watch?v=-ig3g7U8wDM ).
sunt foarte bine! am incaput intr-o rochie (little black dress) 36 cumparata pentru fotomodele. am imprumutat accesorii de la cineva si mi-am facut ochii cu tus verde. si am fost EU. Mi s-au deschis noi dorinte, de fapt nu sut noi, tot alea sunt, anuntate si intr-un post de acum ceva vreme - sa redevin o buburuza zumzaitoare, sa fac investii intr-o rochita audrey hepburn, sa ma bucur ca de acum incolo imi voi permite niste ore la cosmetica, niste ore la masaj, niste ore pentru rasfat, sa conteze mai putin ce zic altii, ca pana la urma conteaza ideea cu care traiesti tu despre tine si nu ce spun altii. si orice ar fi, raul duce spre bine. cred ca de azi am trecut din linia neagra spre linia alba a vietii si suna tare bine viitorul asa incert cum e. ei, iata deja am scris un post de buburuza zumzaitoare. e cazul sa ma opresc sa ma demachiez si sa ma bag in pat. maine va fi o zi frumoasa.
Resemnare mioritica
Rebranding
EU: din care nu imi mai revin
cineva: cum adica?
EU: asa
EU: in general
EU: sunt ca un copac care desi stie ca ar fi cazul sa infloreasca mai sta oleaca cu frunzele in muguri
cineva: asta cum sa inteleg
cineva: copacul am inteles ce face, dar tu?
EU: pai asta fac si eu
EU: hibernez
cineva: pe mine ma doare capul de cateva zile
EU: sunt intr-o amorteala
EU: de nu pot nici macar schita emotii
EU: ma bucur rar, ultima bucurie a fost ieri
EU: stii care a fost?
cineva: care?
EU: am mers 20 de metri pe bicicleta (nu am mai urcat pe bicicleta de vreo 10 ani) si nu am cazut. ametitoare senzatie
Un prieten vechi
L-am văzut pentru prima dată într-o zi neobisnuit de însorită de 1 decembrie. Era primitor. Chiar dacă muzeele erau închise, Brasovul a reusit să se facă plăcut, prin străduțele pavate, prin curțile lui interioare, prin razele mângâietoare de soare asternute peste Piața Sfatului, prin fotografiile superbe cu care m-am întors după acea călătorie. Brasovul mi-a devenit prieten.
prima seara dupa despartire
Eu: suparilici
Eu: ieri am stat pana la 1
Eu: si am vorbit cu mama
Eu: abia ma tineam sa nu plang ca ma credea nebuna, i-am zos ca m-am despartit
Eu: se intristase si ea
Eu: apoi am vorbit cu prietenul de la Torino
Eu: apoi a aparut el sa ma roage sa ii dau numele de filme pe care le are el de la mine
Eu: si atat
Eu: nu am discutat
Eu: in fine
Eu: un bocet un ras un bocet un ras
Eu: si am adormit cu greu
Eu: m-am trezit pustiita
Eu: atat
Eu: si mai sunt
Eu: mici momente de nod in gat
Eu: si iritatia casei goale
Eu: cu urme lasate de la el
Eu: gen o cutie goala de ciocolate
Eu: niste cani de ceai goale
Nu am un titlu pentru acest text
Ruptura a venit din senin. Nu am nimic sa iti reprosez. Bifezi multe dintre criteriile mele. Si totusi nu pot sa ma mai imaginez langa tine. Vreau altceva. Nu pot sa iti explic ce, de aceea pot sa inteleg ca nu stii ce sa imi oferi sa ma tii alaturi. Suntem impreuna din reflex, din obisnuinta, din prietenie si de dragul a ceea ce a fost. Greu m-a fost sa recunosc ca povestea noastra a luat sfarsit si ca e timpul sa impartim un drum in doua, sa nu mai traim trecutul in prezent.
De aceea e timpul sa imi caut un alt job.
Da, este povestea mea si a locului de munca ce mi-a dat incredere in mine, mi-a adus cativa prieteni si multi colegi extraordinari. M-a invatat ca in mai multi lucrul e mai vesel si mai de calitate si timpul trece pe neobservate. Dar am crescut din camasa pe care o port, i-am schimbat nasturii, am mai desfacut-o pe la margini si tot ma sufoca. Nu mai stiu ce sa fac, de aceea plec din aceasta relatie, la fel cum am plecat si din cea mai durata relatie a mea, care de fapt a fost si cea mai fara de cusur, ca un kefir cu fructe: nici acru, cat sa iti ridice pofta de mancare, nici dulce, cat sa ti se faca greata.
De maine am sa incep sa imi depun CV-urile ici si colo, in cautarea unei noi idile.
Umbrele trecutului
Mi se intampla oare numai mie? Nu cred! Unii oameni, pe care vreau sa ii sterg definitv din viata mea sau care imi sunt cel putin indiferenti reapar periodic in viata mea. Ca niste umbre ale trecutului. Sa ma rascoleasca, sa imi dea insomnii, sa ma stranga in stomac, sa imi aminteasca de sentimentele vechi ca niste rani neinchise, sau de regretele venite mai apoi si de dorinta de a nu-i fi intalnit vreodata. Cand stau ascunse imi vad sufletul ca pe o sfera roz, pufoasa si foarte ingenua. In noptile cand isi fac aparitia sufletul meu e un mar mancat de viermi. Umbrele trecutului apar cand mi-e visul mai colorat si somnul mai dulce si viata mai linistita, ca un semn ca ma pandesc, ca nu voi scapa de ele, ca le apartin.
Noaptea au avut loc intorsaturile din viata mea. Noaptea fostii iubiti isi amintesc de mine si ma cauta, ma suna, ma rascolesc, imi ciopartesc sufletul. Cu primele raze ale soarelui, umbrele trecutului prind chipuri umane, ma iau in brate, imi vorbesc, ma asculta, beau ceai cu mine, apoi dispar. Ma lasa ravasita cu patul desfacut si cearsafurile sifonate si adunate bot.
Pana la urmatoarea vizita umbroasa - numai vise placute!
Ce imi place in gluma si in serios
Ce mi-ar placea in gluma (dar poate si in serios):
1. Sa ma marit cu un bogatan si sa vad toata lumea pe banii lui.
2. Sa vad cum se impiedica (pe strada, nu in viata) un om care m-a suparat.
3. Sa umplu cosul in supermarket cu toate prostiile, junk-urile, fructele exotice ticsite cu nitrati si sa arunc totul la gunoi cand ies din magazin (fara sa ma gandesc la copiii din Somalia)
4. Sa ploua cu baloane de sapun si sa se sparga pe langa urechile mele.
5. Sa scot toate braduturile, picaturile, inimioarele (si alte forme ale aceluiasi obiect) aromatizatoare din taxiurile din Bucuresti.
6. Sa pot sa dau sonorul mai incet atunci cand jumatate dintre colegii din birou vorbesc la telefon si restul rad si tipa ca in piata.
Ce imi place si stiu ca e serios:
1. cele 10 minute inainte sa intre trenul in gara din orasul meu.
2. Mirosul de acasa cand ii pasesc pragul dupa 3 luni lipsa.
3. Curatenia impecabila de acasa pe care sa o transform in dezordine imediat ce imi desfac valiza.
4. Sa intru in garsoniera mea (in care stau cu chirie) dupa ce am dormit 3 zile prin vecini si sa gasesc toate asa cum le-am lasat.
5. Ploaia torentiala de mai.
6. Sa desfac un pulovar si sa aud sunetul ochiurilor care se destrama si apoi sa transform kilometri de ata in doua ghemuri mari si doua mai mici.
7. Sa fac margele in timp ce ma uit la un film pe care il stiu pe dinafara.
8. Sa pic lata si sa respir din toti plamanii dupa ce timp de doua zile am adus la stralucire (ca o cenusareasa) casuta in care stau.
9. Sa beau ceai cu dulceata si biscuiti in timp ce rasfoiesc in pat o revista de femei (obligatoriu sa comentez rautacios titlurile articolelor)
10. Sa ma trezesc gadilata de o raza de soare (numai nu cu noaptea in cap) sau sa ma trezesc si sa simt ca afara e frig iar mie sub patura mi-e foarte cald si sa nu trebuiasca sa ies din culcus.
11. Sa intru in camera din spate din casa bunicii si sa gasesc pe masa musetel si flori de tei puse la uscat - sa ma ia ameteala de la mirosul acestor flori.
12. Sa caut printre bijuteriile mamei si ale bunicii si sa le asez la loc
13. Sa imi arate mama rochite de pe cand aveam 2 ani si sa ma mir ca am fost candva atat de mica.
14. Sa dorm prima noapte in patul de acasa si spre dimineata sa simt in semisomn cum toti ai casei merg in varfuri sa nu ma trezeasca.
15. Sa zac pe-un camp cu floarea soarelui.
16. Sa calc pe zapada proaspat asezata si sa o aud cum geme sub bocancii mei, sau si mai bine sa cad in zapada si sa astept sa ma acopere ninsoarea si mai traziu alba si un pic inghetata sa ma intorc acasa si sa imi arda fata dela ger, sa ma bag sub patura si mai departe vezi punctul 9.
Uff... sunt multe, foarte multe, asa ca am sa mai spun si alta data.
O bijuterie prafuita
singuratatea m-a invatat sa pling
singuratatea m-a invatat sa-i zimbesc
singuratatea m-a invatat s-o iubesc
singuratatea m-a invatat sa tac
singuratatea m-a invatat sa scriu
singuratatea m-a invatat sa ma invat pe mine
singuratatea m-a invatat sa fiu singura
singuratatea m-a invatat sa o apreciez
singuratatea m-a invatat sa o urasc
singuratatea m-a invatat sa ma iubesc
singuratatea m-a invatat sa ma urasc
singuratatea m-a invatat ca si 4 pereti ascund o lume intreaga
singuratatea m-a invatat ca universul e in mintea fiecaruia
singuratatea m-a invatat cum sa nu invidiez
singuratatea m-a invatat cum sa inteleg lumea
singuratatea m-a invatat cum sa ma ascund de soare
singuratatea m-a invatat sa vad curcubeul in lumina luminarii
singuratatea m-a invatat sa inving timpul
singuratatea m-a invatat sa vad pe altcineva in oglinda
dar
singuratatea nu m-a invatat sa traiesc
Ganduri la drum lung
E ciudat cata singuratate ma poate coplesi cand sunt la drum lung. Cele mai frumoase declaratii de dragoste le-am scris in tren. Cele mai groase franghii ale dorului mi-au strans cosul pieptului in noapte urmarind drumul infinit ce mi se deschide in fata.
Ceea ce ar trebui sa fie promisiunea unui nou inceput in realitate e un hau spre trecut care se deschide necrutator in drum.
Inconjurata de doua ziare, o carte, un mp3 player si de doi colegi de drumetie sunt de fapt singura in fata amintirilor. Le urasc. Sunt prea acutite, prea inutile, prea ... oricum vreti voi.
In drum, in tactul rotilor de tren amintirile se strecoara smecher din buzunarul ascuns din suflet, pe care il credeam bine zavorat, si imi musca cu nesat din firea mea, din increderea mea din tot ce am eu mai optimist in mine.
In drum mi se umple sufletul de nevoia de a spune tot ce simt pentru o lume intreaga si pentru fiecare om in parte. Simt ca fiecare om care a fost doar pasager in viata mea are dreptul sa stie ce a insemnat pentru mine, ca el, cel lipsit de importanta in zilele obisnuite, la drum lung devine brusc aproape si drag si acut de important.
In tren simt dorinta netarmuita sa imi cer scuze de la toti cei carora le-am atins dureros sufletul, intentionat sau din prostie.
In tren simt nevoia sa traiesc cu porii sentimentali deschisi pana la sufocare, cu un consum nebun de energie, dar si cu bucuria de a fi vie cu adevarat.
Revin, promit
Din lumea interioara spre lumea exterioara
Azi am inceput sa vreau lucruri. Lucruri care sa nu te implice, care sa nu ma duca nici pe departe cu gandul la tine. Lucruri pentru sufletul meu. Ceva s-a rasturnat undeva in mine, dupa un dialog si acum am revenit la dorintele mele de altadata.
Vreau sa vad Praga si Viena - si am sa le vad!
Vreau la patinoar macar o data in aceasta iarna - si am sa merg!
Vreau la teatru cat mai des posibil - si am sa ajung acolo!
Vreau sa fac pilates - si voi face!
Faceti cunostinta! Buuuuuuuuuubuuuuuuuuruuuuuuuuuuzaaaaaaaaaa
Cea cu aripile redesfacute!
"You're a doll" - mi-a zis cineva azi si apoi a completat, "ca de obicei".
Pai, daca lumea din jurul meu ma vede o papusica, de ce nu as fi cu adevarat una?!
Ziua noastra (cel mai lung text pe care l-am scris vreodata)
Mai vreau o zi pentru noi doi. Una singura in care sa iti arat lumea mea, asa cum nu am avut timp sa ti-o arat pana acum.
Ne va trezi ciripitul pasarilor. Voi deschide geamul si te voi chema sa admiram impreuna pomul de corcoduse inflorit care imi incununeaza fereastra din dormitor.
Voi face apoi un ceai verde cu iasomie pentru mine (gustul acesta imi aminteste de ultima noapte petrecuta in Tunisia, cand am spus adio iubirii mele mediteraneene), pentru tine voi face ceaiul care iti place cel mai mult - 1001 nopti. Voi turna ceaiul in canitele mele noi si voi pune pe farfurioara fiecaruia cate trei sortimente de biscuiti: cu ovaz si stafide, cu portocale si cu smochine. Imi vei spune ca vei bea ceaiul mai traziu si iti voi da un pahar cu lapte in care vei inmuia biscuitii. Iti voi povesti de ce nu pot sa beau lapte si, ca sa te tachinez, voi desface o rodie si o voi manca ciugulind fiecare bobita. De cand ma stiu mananc astfel rodiile si poate de aceea am rabdare sa insir margele in siraguri lungi.
Ne vom intoarce apoi in dormitor si voi pune filmul "Vacanta la Roma". Ma voi ascunde printre cearsafuri calde inconjurata de cutiute, panglicute, cercelusi, margelute, agatatori si ne vom uita la film. Din cand in cand voi spune replici din film iniantea lui Audrey Hepburn si voi zambi multumita de mine, sau te voi face atent la un detaliu din film sau la un cadru care mi se pare interesant. Vei zambi si poate chiar te vei gandi ca nu gasesti nimic extraordinar in acest film care era la moda cam cand era bunica fata mare. Mai interesant ti se va parea ceea ce mesteresc eu din merceria aciuata in patul meu. Imi vei da sugestii. Pe unele le voi accepta chiar. Cand Audrey Hepburn va primi de la Gregory Peck pachetul cu fotografii voi suspina si voi zambi. Vom inchide calculatorul, ne vom imbraca de oras si te voi duce intr-o plimbare in orasul din lumea mea.
Prima statie - parcul Circului, te voi duce la lotusi si iti voi spune cat de repede au conturat ei lacul din centrul parcului. Vom iesi apoi la Stefan cel Mare si vom merge pe jos pana la Carturesti unde ne vom pierde printre carti, apoi printre CD-uri, apoi eu voi deschide Cartea cu Printese si o voi rasfoi teleportata din lumea acestui veac spre lumea veacului printeselor. Peste o jumatate de ora ma voi trezi din reverie si te voi duce la etaj in coltul Cameillei Sinensis. Iti voi povesti ce fel de cani de ceai folosesc japonezii si chinezii, ce accesoriu si pentru ce e bun, cate tipuri de ceai exista. Ma vei lasa sa indrug tot ce vreau eu despre ceaiuri si uneori vei parea chiar interesat. Vom cobori apoi si ma vei ruga sa te astept 5 minute afara. In premiera ma voi abtine sa folosesc enervanta intrebare "De ce?" si voi iesi cuminte din librarie-ceainarie. Vei iesi cu o punga in mana si mi-o vei intinde fara sa spui nimic. In punga - Cartea cu Printese.
Vom merge de mana pe Magheru si cand vom ajunge la Intercontinental vom intra in magazinul Bucuria de pe Batistei (nu mai exista acum, dar in povestea mea vreau sa il redeschid). Ne vom lua ciocolata "Chisinaul de Seara", zefir in ciocolata si marmelade spirala. Imediat ce ma voi trezi cu punga in mana voi si ascunde o marmelada dupa obraz si voi vorbi peltic o vreme. Voi comenta desigur ca marmeladele nu mai sunt la fel de bune cum erau cand eram eu mica. Ne vom continua plimbarea si vom intra in Palatul Sutu, vom admira fiecare obiect de mobilier, secreterul, scrinul, oglinda mare cat un perete, noptierele pictate, scaunele tapitate. Vei spune ca la un moment dat vei avea si tu o astfel de casa si eu voi raspunde cu un "da" sigur, ca cel de stare civila. Vom iesi din palat si ne vom opri la Vasiliada. Ne vom aseza la cea mai umbrita masa. Eu imi voi comanda traditionalul Mate Carnival si smochine, iar tu vei citi de trei ori meniul lung cat un roman si te vei opri la 1001 nopti. In semintunericul ceainariei iti voi povesti cum ma visam zburand cand eram mica si cum nu mai visez asa ceva acum.
Ni se va face foame si vom opri La Mama. Te voi implora apoi sa mergem la expozitia de rochii de seara de la MNAR si vom admira tinute batute-n nestemate, creatii ale celor mai mari designeri din lume, rochii de Oscar.
Dupa aceea draga mea prietena A ne va face intrarea in studiourile de restaurare tapiserie si picturi ale muzeului. Va mirosi a vopsea si acetona. Vom urmari in tacere pictorii care scot strat cu strat culorile de pe o pictura si vom ajunge sa descoperim prima fata a unei lucrari. Nu ne vom putea stapani si vom scoate un strigat de fascinatie.
Vom merge apoi la un studio foto pe una dintre stradutele care duc spre Amzei unde toarce la geam un motan. Vei imbraca frac si papion, iar eu imi voi pune o rochie de epoca si palarie si manusi de dantela peste care imi voi imbraca pe deget un inel cu piatra rosie imensa. Ma voi aseza pe scaun iar tu vei sta pe jumatate ascuns dupa speteaza scaunului tinand o mana in buzunarul in care este ascuns ceasul agatat cu un lantic de bata panatlonului. Ma voi ridica apoi de pe scaun si voi desface umbrela din dantela. O voi tine neaparat cu mana inelata. Cu cealalta te voi tine de brat. Jobenul si monoclul te prind. In mai putin de 10 minute vom primi un set de fotografii sepia cu noi doi din alt veac.
Cand vom iesi din studioul foto unde toarce la geam un motan cu capul mare si rotund, afara se va fi lasat seara. Te voi duce la Galeria Digitala unde ne vom pierde in camera cu canapea alba si sute de baloane galbene umplute cu heliu. Iti voi arata apoi lucrarea pe care vreau sa mi-o cumpar atunci cand voi avea casa mea si voi incepe sa iti povestesc cum imi imaginez casa in care voi sta.
De acolo vom merge la Green tea si neaparat ne vom rataci printre stradute. Dar astfel bucuria de a fi gasit intr-un sfarsit viluta va fi si mai mare. O domnisoara amabila si zambitoare (mereu mi se pare ca fetele de acolo sunt zen) ne va face tutrul casei si ne va povesti despre stilul fiecarei camere. Ne vom opri in sala ruseasca. Tu vei alege o bere din ceai eu un ceai negru cu dulceata si lamaie. Vom povesti cate-n luna si-n stele si vom mai bea cate un ceai cu cate o felie de tarta. Eu voi alege cu mure, tu cu zmeura. Nici nu vom observa cand vom ramane numai noi si vom pleca jenati ca le-am facut pe fete sa stea pana la aceasta ora tarzie, ca de, noi am fost ultimii clienti.
O vom lua agale spre casa.
...Cand voi deschide usa garsonierei vei fi disparut.
Voi adormi singura printre cearsafuri reci.
Revelatie
EA: am uitat sa te intreb ce planuri ai pe 2008 (din ce poti sa spuisigur)?
EU mi-am propus sa imi gasesc jumatatea
EU: atat
EA: iti pare putin?
EA: si cum te-ai gandit sa o cauti ?
EU: aici strategiile nu merg (Ca doar nu era sa ii spun cum :) )
EU: tu ce planuri pe 2008 ai?
EA: sa-mi pastrez jumatatea!
EU: iti aluneca din maini?
EA: nu
EU: asta e bine
EU: deci nu vei depune efort insemana ca tb sa iti mai gasesti cel putin un obiectiv
EA: mai am
EA: dar important era acesta care ti-am spus
EA: si inca unul care influenteaza pe toate celelalte
EA: si anume dezvoltarea spirituala
EA: curatirea si aruncarea parazitilor cotidieni si lumesti
EA: e perioada in care nu am bani, si nu imi permit nici o cumparatura...si fii atenta ce carte citesc eu in perioada asta frumoasa "N-am nimic de imbrcaat"!
Seara cu miere pe rani
Si totusi exista iubire, si totusi exista blestem. Dau lumii, dau lumii de stire, iubesc, am curaj si ma tem.
http://www.trilulilu.ro/an22ro/1ce86ad2d556a9
http://www.trilulilu.ro/an22ro/22c65be6e3e8cd
http://www.trilulilu.ro/folkforever/975fc9290638a9
http://www.trilulilu.ro/carmenviorica/9a2f0a6c4e699d