O imagine, doar asa, ca imi place

M-am intrebat, mi-am raspuns

M-am intrebat si am fost intrebata de ce privesc cu atata seninatate fostele mele relatii si acord mai mult loc in memoria mea relatiei decat despartirii, chiar daca adesea despartirile au fost pe atat de uarte si dureroase pe cat de frumoase si senine mi-a0u fost relatiile. M-am gandit si am dat altora de gandit pe subiectul acesta. Mi-am raspuns, iar raspunsul poate sau nu sa convinga pe cei care la un moment dat m-au intrebat. Dar aveam nevoie de acest raspuns mai mult pentru mine.
Gata! Destul m-am invartit in jurul cozii! E cazul dupa atatea note introductive sa si va spun raspunsul.
Oamenii cu care mi-am impartit la un moment dat visele nu au fost niste intamplatori care sa imi umple timpul si jumatatea de pat. Unii s-au invitat cu insistenta in viata mea pana m-au convins sa ii primesc. Altii au admirat indelung usa deschisa pana si-au facut curaj sa-mi paseasca pragul. Dar toti au fost oameni in care am gasit ceva de admirat: o pasiune, un gand, o idee. Si chiar de iubirile au trecut, admiratia aceea mi-a ramas undeva. Astfel, dupa ce a trecut perioada de doliu emotional, detasandu-ma, fiecare dintre ei a ramas cumva in mine.

Mi-am interzis, dar nu o voi mai face de acum incolo

Multi...foarte multi ani am trait interzicandu-mi diverse. Si mi-am creat un asemenea sistem de autoapararre, incat am ajuns sa ma conving ca nu imi doresc acele lucruri, mai mult... pot sa le am dar nu am nevoie de ele. Cred ca ar trebui sa schimb ceva in acest sens.

Am revenit, cine stie pentru cat timp...

...Say goodbye to the world you thought you lived in... Acum... dupa aproape jumatate de an de lipsa de pe acest blog, remarc ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Sunt din nou un spirit liber, dar parca mai mult decat oricand nu sunt in nicio cautare, poate si pentru ca ce am gasit s-a incheiat cum s-a incheiat sau poate pentru ca nu sunt dispusa sa arat dezordinea din casa mea oricui si sa ma justific in fata nimanui. |Poate ca sunt intr-un moment cand imi doresc sa imi pun ciorapi colorati pentru a nu impresiona pe nimeni si sa imi trag linii gorase de dermatograf verde la ochi fara sa plec urechea la comentarii sau sa dorm in pijamale in dungi pe care unii le-ar considera nesexy. Probabil mi s-a facut dor de toate astea si acum le savurez. La fel cum savurez ceaiurile mele, in timp ce ma uit la filme proaste la care rad cu pofta singura. Nu stiu, acum, azi ma simt bine ca nu imi e dor de nimeni, ca nu ma intriga niste vorbe aruncate sa le prind eu din zbor ca pe un frisbie, ca nu caut in geanta mobilul in timp ce suna si nu ma enervez ca nu il gasesc ca poate EL se supara si inchide pana raspund eu. Acestea ar fi niste clipe de sapat inauntru si de gasit raspunsuri, eu insa nu functionez asa. Eu ma orientez dupa imprejurari, dupa om. Degeaba ajung eu la concluzii cat sunt sigura, daca aplicat pe caz cercetarea mea se spulbera. Iar cazurile de pana acum nu s-au repetat niciodata in simptome, asa ca strategiile si asteptarile pot fi aruncate la cos inca din primele zile de relatie.
Jumatate de an... Am avut momente cand mi se facea dor sa fiu trezita noaptea de sunetul cheilor in usa sau chiar sa tresar cand sunetul cheilor erau in usa vecinei. De fapt, acesta a fost momentul in care am costientizat ca relatia mea a luat sfarsit. Tragic... sau mai degraba clasic - povestea nemuritoare - alta.
Acum un an in urma acelasi om se indragostea de mine... Azi am ramas cu un buchet de vorbe si clipe frumoase ornat cu crengi de spini, care contureaza frumos buchetul asa incat sa nu am acces la florile din interior.
Te-am iubit? ... Acum cel mai simplu ar fi sa spun nu stiu. Stiu insa ca dupa ce ai inchis usa la plecare, urmatorului care a batut la usa mea nu am mai putut sa ii ofer cheile.

sute de optiuni o singura alegere

Mi se pare incorect! Fiecare dintre noi are atatea posibilitati, despre unele nici nu banuieste, iar noi alegem doar una - din comoditate, din limitare, din necunoastere sau cine stie din ce alte motive. Am in lista mea de mes un prieten, caruia ii refuzasem prietenia, fara sa am ceva cu el, ci pentru ca alesesem sa merg mai departe alaturi de persoana cu care eram atunci si cu care am mai impartit 3 ani, pana mi s-a taiat, asa brusc fara sa stiu de unde au venit norii negri. Sincer, nici nu m-am intrebat de unde si de ce au venit acei nori, de aceea nu am putut nici lui sa ii raspund sutelor de intrebari cazute avalansa peste mine cand i-am dat vestea. La fel cum nici mie nu mi s-au dat vreodata raspunsuri la aceleași întrebari.
Dar, despre prietenul de pe mes. Este medic in Elvetia, multumit, fericit, alaturi de o sotie extraordinara (ca la Alanis Morisette ”Meeting the man of your dreams and then meeting his beautiful wife”, ironic).

Cand trebuie sa scriu texte dragute la munca...

... imi veni o idee sa scriu ceva frumos pe blog. E ca si atunci cand aveam de invatat in sesiune si ma apuca nevoia acuta sa imi fac curat in dulap, apoi descopeream ca pe raft erau doua fire de praf, apoi ca am o bluza murdara pe care eram sigura ca am sa vreau sa o port a doua zi si tot asa mai departe, pana ma trezeam ca examenul era a doua zi, ca nu aveam habar despre ce era, iar casa imi stralucea.

...despre ceva dragut...

Blogul meu e un fel de "loc de plans". Si oricine il citeste are impresia ca pe biroul meu sta mereu o lama, o sfoara cu sapun si o cutie cu somnifere, mereu gata sa imi serveasca la nevoie.

Nu este adevarat! Blogul meu este singurul loc in care imi dau voie sa mai fiu si trista din cand in cand, iar dupa ce imi vars amarul pe saraca pagina de blog, zambesc si las lumea sa se minuneze de cata pofta de viata se strecoara in privirea mea, cata veselie comunica zambetul meu de reclama la colgate whitening si cat chef de a trai transmit cretii mei jucausi.

... despre ceva dragut...

Vreau o basca jamaicana, din aia crosetata, in trei culori traditionale (verde, negru si galben) - nu are nicio legatura cu acest post, dar am citit undeva ca daca vrei ceva trebuie sa te gandesti mult la asta "si universul va complota sa iti indeplineasca dorinta".

Imi place sa o ascult pe Ayo pentru ca traieste cand canta si imi aminteste ca lucrurile simple sunt cele care conteaza in viata: un grup de prieteni cu care vorbesc rar, dar bine, un om drag care nu imi spune neincetat ca ma iubeste dar ii simt dragostea cand ma tine in brate cand dormim, parintii in privirea carora citesc grija si dorinta sa ma vada fericita. Lucruri simple ce fac viata frumoasa. Lucruri simple puse pe note - despre asta sunt melodiile lui Ayo.

Cui apartine puterea de decizie?

Si iar despre barbatii din viata mea...

Au aparut, rand pe rand, pe teren cicatrizat si gata sa incolteasca din nou.
Au plecat, rand pe rand, de pe un teren pus suta la suta la dispozitia lor.
Nu au stiut ce sa faca cu atatea proprietati si au preferat sa plece...
Au decis sa plece, lasand terenuri neprelucrate la inceput de primavara.
Spunea cineva ca singurul pacat pe care Dumnezeu nu il iarta este sa nu fii cu o femeie cand stii ca ea te asteapta si te doreste.
Au decis barbateste sa plece... fara prea multe explicatii
Unii au facut astfel incat sa para ca e decizia mea. Nu pentru confortul meu, ci pentru linistea lor, fara sa isi asume decizii grele. Au fost si clipe cand am intuit tactica si am tinut cu dintii sa nu pronunt cuvantul despartire, am tinut cu dintii pana mi-au scrasnit gaurindu-mi sufletul si m-a durut mai tare. Altii au inchis usa intr-o dimineata si nu s-au mai intors nici in prima seara, nici in urmatoarea nici in urmatoarele sute de seri.
Luni te-ai apropiat de patul meu, unde imi savuram acele cateva minute inainte de a ma trezi de-a binelea si mi-ai zis ca trebuie sa pleci. Seara am dormit singura, la fel si urmatoarea seara, si urmatoarea...
Dar stiu ca nu ai disparut. Esti alaturi de mine prin cuvintele pe care mi le spui la telefon, prin gandul tau pe care il simt. Si totusi, seara cand deschid usa te caut cu privirea, poate iti bei cafeaua in timp ce citesti si fumezi in bucatarie, poate esti in camera mea si te uiti la vreo dezbatere politica, poate esti in baie, poate ai iesit pana la magazin. Imi pun geaca in cui strecor un suspin si imi spun ca ai plecat sa te intorci, pentru ca periuta ta de dinti e acasa, pentru ca raftul tau e plin cu haine iar in priza incarcatorul asteapta mobilul tau asa cum te astept eu pe tine. Astept sa te descarci, ca sa te intorci la mine.