Schimbarea este una dintre marile frici ale oamenilor. Mai usor ne obisnuim cu raul decat sa ne dorim sa il schimbam. Cu cat facem pasi in viata cu atat devenim mai rezistenti schimbarii.
"De ce iti parasesti iubitul, daca nu vei gasi unul mai bun?" - mi-au spus parintii multi ani in urma. Nu era frica mea, caci experimentasem prea putin din schimbare. Era a lor. Si, pentru multi ani, au avut dreptate. Nu am gasit pe cineva mai bun. Probabil, abia cand am renuntat sa caut si sa dovedesc ca au gresit cand au plantat samanta indoielii, a aparut acel cineva pe care nici nu am facut efortul de a-l compara vreodata cu altii, fostii.
Viata noastra sufera schimbari permanente, dar doar pe unele se pune accentul.
"Bucura-te de perioada sarcinii, dupa ce vei naste viata ta se va schmba, nu o sa-ti mai apartii!", mi-a spus cineva apocaliptic. Intr-un fel, a avut dreptate. Viata mea s-a schimbat, dar in bine! Imi apartin acum mai mult decat oricand pentru ca am capatat un sens.
Nu fac parte dintre cei care se definesc prin copii (deocamdata), insa niciodata pana acum nu am avut senzatia atat de clara a unui rost, cum am acum. Tot ce am realizat adesea parea mic si neimportant comparativ cu realizarile altora. Pentru prima data realizarea mea e unica si irepetabila si nu suporta nicio comparatie.
Stiu ca privirea aceasta senina este numai pentru mine, stiu ca zambetul acesta mimetic este oglinga zambetul meu. Suna egoist si narcisistic, dar despre a ne apartine sau nu este vorba in acest text. Imi apartin, completa, fara goluri, fara lipsuri fara termeni de comparatie.
Va creste cel care m-a facut un tot solid si probabil si eu, asemeni parintilor mei, ii voi sadi frici in suflet, din preamulta nevoie de a-l sti fercit, voi gresi si imi va spune sa tac ca el stie mai bine, ca e mare si poate judeca singur. O sa tac si o sa-l las sa isi duca in spate schimbarie care ii vor infrumuseta viata.
No comments:
Post a Comment