De dragoste, cliseistic

Devine din ce in ce mai dificil sa ma desprind de clisee. Uneori pare ca totul s-a spus inaintea mea, totul s-a scris, totul s-a pictat, totul s-a compus, dar cel mai grav, pare ca totul s-a trait inaintea mea, mai intens decat mine, mai bolnavicios decat mine, mai adevarat decat mine. Si atunci eu cu ce raman? Nu stiu! Dar stiu ca ce am e ceea ce vreau sa am. Mai mult, e ceea ce mi-am dorit mult timp sa am. Am acea relatie care ma face sa ma uit in premiera la ofertele ce apar si sa spun fara umbra de regret "nu ma intereseaza". Si nu ma mistuie intrebari seara, nu ma gandesc ca poate noul merita o sansa, poate ofertantul e un povestitor, amant, imbratisator, nemernic mai bun decat actualul. Nu ma macina, pentru ca nu exista mai bun decat el! Pentru mine e cel mai bun! Si ce daca e clisesitic ceea ce spun! Sa fie! poate au zis altii mai frumos inaintea mea, dar stiu ca eu pana acum nu am simtit ca am langa mine un vis implinit. Deci cu ce raman? cu ceea ce mi-am dorit mereu - un EL asa ca in gandurile mele. Astazi sunt fericita sa am langa mine un gand imbracat in carne, idei si simtiri.