Ultima noapte din patru ani si o luna

Patru ani si o luna - atat am stat in garsoniera mea din Lacul Tei. Cat o facultate (facuta pre vremea mea).  A fost terenul meu de lupta (cu gandaci gigantici si molii) dar si refugiul meu, unde m-am retras sa imi ling ranile dupa o infrangere dupa vreun razboi amoros. Este casa in care am adunat toate iubirile si casa unde mi-am trait iubirea cea mare cu care ma mut la noul cuib. Am venit aici fiind deja dezamagita de relatia mea record de 3,5 ani; plec de aici cu o noua relatie de durata si pentru prima data cu o noua speranta. Ce a fost intre cele doua? Cautari, false gasiri si iar cautari. Acesti pereti m-au vazut sperand, m-au vazut iubind, m-au vazut distrusa dupa o noua esuare si iar m-au vazut sperand. Aici am baut nenumarate ceaiuri (singura sau cu cineva), am impartit cu prietenii povesti amuzante sau triste, m-am uitat la filme varsand lacrirmi de tristete sau de ras, am creat, am scris, am trait. Este casa care m-a facut sa ma simt acasa, iar pentru cei care mi-au pasit pragul i-a facut sa se simta bineveniti. Nu a fost niciodata moderna, dar a fost mereu calda. Am imbracat-o treptat, mai intai cu margele, apoi cu curele si evantaie, apoi cu tablouri si poezii. Iar aceste zile am dezbracat-o la loc sa o las asa cum am gasit-o: impersonala, mobilata clasic. Totusi, chiar si acum, cand peretii sunt din nou goi, e in continuare primitoare - niciodata nu am stiut ce o face sa fie asa, dar as vrea sa ii iau caldura cu mine.
E ultima noapte pe care o petrec in aceasta casuta. Am intrat aici cu un calculator si doua valize, ies de aici cu 20 de cutii, 6 pungi, 2 valize, o masina de spalat, un mini televizor, un birou si o viata noua in fata. O viata traita la casa mea de-adevaratelea. De acum nu mai am de ce sa imi fie frica sa visez la idei nastrusnice de amenajate a interiorului, la flori la geam sau la pereti falsi cu sticle colorate incadrate in el, astfel incat lumina ce trece prin acestea sa coloreze camera cu nenumarati iepurasi curcubeici. Nu voi mai evita raioanele de electrocasnice sau de decor din magazine, voi rasfoi cu alti ochi revistele de amenajari si o sa visez din nou, dar de aceasta data aplicat la ceva real si al meu. Ramai cu bine, loc primitor, iti multumesc ca mi-ai alinat dorurile si mi-ai ascultat suspinele la fel de mult ca si bucuriile.

Bine te-am gasit, casa noua!

1 comment:

Anonymous said...

am citit fiecare postare si in fiecare m am regasit cate putin (nu cred ca sunt singura)...acum ma bucur sincer pt tine ca si cum as face o pt mine...felicitari si o viata frumoasa