Dor

Asa, fara nicio legatura, mi s-a facut dor de ciocolata "Dor" de la Bucuria, pe care mama mi-o strecura in fiecare pachet pe care mi-l trmitea in primul an cand am venit in Romania. Era de mai multe sortimente: neagra, cu vanilie, cu alune maruntite, cu napolitane maruntite. Era o tableta mica de 20 de grame intr-un ambalaj simplut, dar era tare buna caci era de la mama. Mancam cate o bucatica pe zi sa imi tina cat mai mult.

Am revazut aseara filmul Chocolat si m-am gandit ca e bine sa vezi unoeri filmulete de astea dulci, in care binele iarta, binele iese la suprafata, binele nu se ingrasa, binele supravietuieste. Asa e si filmul asta, o tableta de ciocolata salveaza un oras intreg, putin cate putin, imbucatura cu imbucatura, lingurita cu lingurita. Poate ca si tableta "Dor" trimisa periodic de mama m-a salvat intr-un fel si m-a facut sa raman aici fara sa uit de unde vin dar, mai ales, incotro trebuie sa ma indrept.