Sunt de moda veche si acest fapt imi rezervă tot patul mie.
Nu pot sa inteleg cateva lucruri ale modei noi.
1. De cand barbatii se invita cu insistenta acasa la o femeie pe care au vazut-o o singura data in viata? Oare intre un zambet si o noapte petrecuta in pat strain nu mai e nimic. S-au ars atat de multe etape? Cand? De ce?
2. De cand barbatii au nevie de umarul unei femei? In povestile pe care le-am citit cand eram mica lucrurile stateau exact invers - femeia era slaba si avea nevoie de cineva puternic laga ea. Cavalerul trecea prin foc si para si apoi salva printesa din cel mai inalt turn al palatului intunecos. Azi femeia duce scutul si armura.
3. De cand barbatii trimit mesaje in care spun ca femeia le-a oferit o seara minunata? La nu mai stiu ce scoala am invatat ca ei ar trebui sa fie cei care ofera si noi cele care primim. Dar poate am fost eu repetenta la vreun curs unde se demonstra contrariul.
4. De cand barbatii spun cu seninatate: ”tu ai sa faci bani, iar eu am să stau acasă să cresc copiii?” Sau: ”ne mutam impreuna cand ai tai iti vor cumpara apartament, pana atunci tu stai in chirie, iar eu stau la mine acasa”? Cine e cocosul in povestea asta si mai ales cine naste copiii, ca eu m-am cam ratacit printre manifestari hormonale de tot felul.
Ma opresc aici nu pentru ca nu mai am nelamuriri de buburuza de moda veche, ci pentru ca e tarziu si cu cat ma gandesc mai mult la tema asta, cu atat ma enervez mai tare. Noapte buna, stimata jumate de pat goala.
2 comments:
ca duce femeia scutul si armura, asta nu ar fi asa de grav. problema este ca le-a purtat pe astea doua asa de mult incat au reusit sa-i striveasca, asa cum zici tu, aura de femeie.
eu nu recunosc nimic din ce-ai enumerat mai sus. nimic nimic :)
Post a Comment