am facut un drum acasa. pana acum zilele state acasa erau cele care imi aduceau linistea. de aceasta data ceva s-a intamplat in tren. la venire si la plecare. femeia cu care am venita incercat sa treaca ilegal vama bulgaro-greaca prin padure, era cat pe ce sa se afunde intr-o mlastina, unde i-a pierdut incaltamintea, era cat pe ce sa se inece intr-un rau, unde si-a ranit piciorul pana la os si unde i s-au inmuiat toate actele si era foarte aproape sa fie impuscata de la turnurile de veghe de la granita. dar de fiecare data a trecut ... greu sa spun cu bine, dar nu gasesc alta expresie. dupa toate peripetiile a nimerit in inchisoare pentru 2 saptamani, pentru trecere ilegala a frontierei si s-a ales cu interdictie in pasaport din partea ambelor state. femeia mergea la sot, pe care nici macar nu l-a vazut. culmea e ca ar fi putut astepta inca jumate de an si ar fi putut sa treaca legalgranita, pentru ca s-ar fi legalizat sotul. dar nu sunt eu cea care sa judece deciziile oamenilor. singura concluzie pe care a putut femeia s ao traga dupa poveste a fost: nimic nu este mai important decat sanatatea si viata proprie. concluzia mea dupa ce am ascultat in cele mai mici detalii a fost: nicioadata probelemele mele nu vor fi cele mai mari din lume.
la plecare am mers cu alta doamna care parea ca imi raspunde la intrebarile mele fara sa intreb. erau raspunsuri pe care le-am auzit de la multe persoane, dar parca de data asta eram mai pregatita sa le aud. raspunsurile - totul va veni cand va fi timpul si nu cand cred eu ca e timpul, toul ce se intampla ma pregateste pentru ceea ce va urma, daca mi se intampla ceva rau este pentru ca aceasta este un bumerang care mi se intoarce, la fel si cu binele.
cineva ar numi coincidente aceste intalnitri, de aceasta data le numesc semne. aveam nevoie de ele. le-am primit. imi ramane sa le folosesc.
No comments:
Post a Comment