Vamile mele, victoriile mele

in curand am sa fac 10 ani de cand am devenit experta in vami. Mai intai au fost vamile intre cele doua state-surori, intre acasa si acasa, intre Chisinau si Bucuresti. apoi, una cate una, au inceput vamile interioare. Pot nu pot sa trec examenul la latina, pot nu pot sa imi dau bacul, pot nu pot sa duc la capat o facultate, pot nu pot sa imi fac meseria. si asa la infinit.
vami.
in viata am ridicat vami artificiale, exact ca cea intre cele doua case ale mele. artificiale, pentru ca in mod natural nu ar trebui sa existe, fiecare vama disparea fantomatic dupa ce treceam de bariera si deseori mi-am pus intrebarea daca ele au fost reale intr-un moment sau altul al vietii mele.
sunt la o noua vama acum si evident mi se pare de netrecut, zilnic lupt sa imi demonstrez mie si celor care ma fixeaza cu privirea ca pot, ca port un bagaj care imi permite trecerea legala. Inca lupt. azi ieri si maine. ar trebui, desigur, dupa atatea vami trecute cu brio sa nu ma mai afecteze una in plus, insa fiecare e diferita, e cu specficul ei si ma solicita.
POT! stiu asta. am trecut acolo unde altii s-au inecat, am purtat victorii unde altii au cazut, am mers mai departe cand altii au batut in retragere. De ce? pentru ca pentru mine cale intoarsa nu e. am reuntat la multe pe drum si nu vreau sa fie zadarnic. am ars poduri sa pot merge mai departe fara sa intorc privirea, am ars vise, sa aprind vise mai mari, am ars energie sa ajung de la numarul 32 la numarul 28 la blugi.
Victoriile mele nu sunt ca vamile mele. Victoriile mele chiar exista, ele chiar ma sustin si chiar ma fac ceea ce sunt azi. O SUPRAVIETUITOARE care nu a calat pe cadavre sa fie unde se afla acum. A mers cu pasi mici, deseori nesiguri, pe o sfoara sau pe dumuri mlastinoase. Iar toate aceste reusite, mici pentru unii, mari pentru altii, sunt ale mele si ma fac asa cum ma vedeti - o printesa cu vointa de fier, o papusa care si-a impus disciplina militara, o fata simpla care isi cauta printre milioane de persoane necunoscute una, care sa ii fie scumpa si draga, una care sa ii spuna buna seara iubito, cand paseste fara energie pragul casei, una, care sa o ia seara in brate ca sa adoarma fara vreo grija.
mai mult decat orice mi-e frica sa nu ma trezesc intr-o zi ca toate victoriile mele sunt a la Pius.