L-am văzut pentru prima dată într-o zi neobisnuit de însorită de 1 decembrie. Era primitor. Chiar dacă muzeele erau închise, Brasovul a reusit să se facă plăcut, prin străduțele pavate, prin curțile lui interioare, prin razele mângâietoare de soare asternute peste Piața Sfatului, prin fotografiile superbe cu care m-am întors după acea călătorie. Brasovul mi-a devenit prieten.
De atunci l-am vizitat de nenumărate ori în toate cele patru anotimpuri. Am o cafenea preferata, unde beau mereu ceai negru, am un magazin, unde mă recunosc vânzătoarele, chiar si după trei luni lipsă, am un restaurant unde sunt de-a casei. Fotografiile însă s-au rărit, iar vremea frumoasă uneori ne-a ocolit pe ambii.
Astă primăvară am revenit la Brasov să fac un reportaj. S-ar părea că nu as mai fi avut ce să descopăr, dar nu a fost asa. Străduțele pavate, curțile interioare si razele zgârcite de soare de martie au trezit vechi amintiri.
La o promenadă de primăvară am descoperit un vechi prieten – Brasovul.
1 comment:
Post a Comment