Multi si orfani

Sunt atatia oameni care se fac ca fac ceva, se fac ca traiesc, se fac ca iubesc. Acestia constituie oamenii care ma incojoara. Legati de maini si de picioare prin conventii, obligatii, educatii. Se zbat, transpira si spun ca traiesc viata la maxim. Maxim cat le permit sforiole de care sunt legati. Ei nu stiu ca imita existenta. Ce unde sa stie ? Asa a trait mama, asa tata, asa o lume intreaga. Libertate, iubire si multi alti termeni sunt inventati de oameni pentru oameni sa se simta mai fericitri sau mai nefericiti, mai singuri sau mai putin singuri. Libertate inseamna sa zbori, deci este un cuvant care trebuie folosit doar in discutiile despre pasari. Iubire e un cuvant care pentru oameni e sinonim cu obligatie, necesitate, tentatie, obisnuinta. Singuri. Ai nimanui. Multi si orfani. Asta sunt oamenii. Vaduviti de orice ar putea sa ii elibereze, sa zboare ca pasarile, pana la soare, daca asta simt. Sa se arda, daca asta vor. Nu facem atatea lucruri doar pentru ca ne e frica, ca nu se poate, ca nimeni inainte nu a mai facut. Ne inecam in anonimat, incercand sa ne evidentiem doar prin nimicuri. Si rar, foarte rar se naste cate cineva inaintea timpului sau, un nebun numit geniu postmortem, daca are noroc. Oameni cu adevarat nelegati de sfori, oamnei cu adevarat liberi. Restul il constituim eu, tu si toata lumea din jurul nostru. O masa vascoasa.