Fidela unei perechi de cercei

Pana sa te cunosc am schimbat cateva zeci de perechi de cercei, cam cate una pe luna. Si de fiecare data spuneam ca gata, astia sunt ultimii, dar ce faceam ce dregam ca pierdeam un cercel. Celalalt ramanea desperecheat, ca si mine fara jumatate. Am avut momente cand incercam sa lipesc doua jumatati a doua intreguri diferite. Fiecare cercel, desi avea un soi de jumatate in cealata ureche era la fel de singur.

... Si intr-o zi te-am cunsocut. Am purtat o pereche de cercei timp de trei ani. I-am purtat cu mandrie si demintate. Ii purtam ca dovada a stabilitatii mele si statorniciei relatiei noastre. O pereche de crecei delicati, de argint vechi, niste crini abia deschisi sub roua diminetii.

O relatie de roman. Cu un million de trandafiri la inceput, si cu flori la diverse ocazii mai traziu, ambalata in multa grija, pe alocuri parinteasca, o relatie care desi nu a fost invelita in catifea, avea ceva din eleganta relatiilor de altadata.

S-a miscat cu pasi mici si neincrezatori la inceput, apoi ritmul s-a accelerat pana cand ne-am trezit eu si tu prinsi intr-un vals vienz, dar nu cel de nunta, ci cel de baluri, unde tinerele domnite isi faceau aparitia in inalta societate. Un vals in care ne-am lasat prinsi constient si cu drag, cu dragoste. Ne invartim in el de trei ani, am ametit, ne-am revenit, am ametit din nou.

Recent, am desoperit o noua pasiune. Cerceii. Perecehea careia i-am fost fidela timp de trei ani mi-e si acum extrem de draga si and am nevie de incredere si stabilitate nu e nevoie decat sa mi-o pun in urechi si pasul meu indata devine foarte hotarat, insa tot mai des noi perechi imi fac cu ochiul din colectia personala sau din rafturile magazinelor. In fiecare dimineata mi se intinde mana din refelx catre perecehea mea draga si in urmatorul moment zaresc o pereche care straluceste mai mult. Si imi schiumb decizia cu usurinta, si foarte constient. M-am trezit de ceva timp din ameteala valsului. Si balul s-a incheiat... Incotro sa ma indrept?