Tara din inima mea

E o tara dureros de frumoasa. Ascutit de frumoasa. Frumoasa incat smulge lacrimi din ochi. Albastrul cerului te face sa vrei sa inoti in el, albastrul marii te face sa vrei sa te invelesti cu el. Debusolant de frumoasa. Tara aceasta mi-a rasturant echilibrul interior, e ca prima mea iubire. Doar a mea, nimanui impartasita, nimanui daruita, a mea si numai a mea, de ea ma bucur, cu ea ma tai adanc, cu ea ma vindec, ca o alifie magica. Tara asta nu e pe pamant, a cazut din ceruri. Tara asta nu tine umbra durerilor, le lasa sa iasa, sa rabufneasca si sa te purifici prin rabufnire. Tara asta te face sa plangi si sa te cureti prin lacrimi. Se spune ca nu ti-e dor de locuri, ci de evenimentele care au avut loc acolo. In tara asta au avut loc evenimente: un soare bland, uns cu miere, o mare taiaosa de noiembrie, un nisip ca o crema si un aer de catifea. Toate nepamantene, anormale, ireale. E o tara inexistenta. E tara inimii mele. E tara care leaga celulele mele si le face sa functionaze. E tara ca imi face sa imi stea inima in loc si sa reporneasca si sa bata sincopat. E o tara ca o plapuma calda care inveleste un suflet inghetat si singur si orfan.