Sunt fericită! Mai pot să plâng ca un copil, de frică. Să plâng ca un matur fără lacrimi. Să plâng ca un bătrân văzându-i pe cei dragi plecând. Să plâng ca un om...de la o melodie, un vers, de la o vorbă sinceră.
Mai sunt oameni cu sufet viu! A fost o descoperire frapantă. Am reuşit să vorbesc cu sufletul unui om.
Sunt fericită! Mai pot să mă bucur ca un copil când primesc o bomboană în schimb pe un zâmbet. Să mă bucur ca un adult ascunzând ce mă doare. Să mă bucur ca un bătrân că a venit iarna, că ninge şi că va fi roadă. Să mă bucur ca un om...descoperind că mai sunt oameni care ştiu să iubescă, oameni care nu s-au certat cu sufletul lor.
Sunt fericită! Învăţ ca un copil să pronunţ cuvinte încărcate cu sinceritate. Învăţ ca un adult să accept lumea din jur din egoismul de a fi acceptată. Învăţ ca un bătrân pe alţii, care mă văd înţeleaptă, am deprins chiar acel aer încruntat. Învăţ ca un om...să îmi fac prieteni, să-i iubesc şi să le spun asta.
Sunt fericită! Gândesc, ca un copil, în termeni egoişti şi naivi, că oamenii trebuie să se bucure de prezenţa mea oricând, orcât şi oricum. Gândesc ca un adult şi mă sperii luând viaţa prea în serios. Gândesc ca un bătrân când văd că lumea e foarte nerecunoscătoare. Gândesc ca un om...ştiind să sper la mai bine şi aşteptând o minune obişnută, omenescă. Aşteptând fericirea ca un copil care mai crede în Moş Crăciun. Ca un adult care mai crede că fericirea ţi-o faci singur. Ca un bătrân care mai crede că fericirea vine de la Dumnezeu. Aştept fericirea ca orice om care mai ştie să plângă, să se bucure, să înveţe, să gândească, să aştepte...
1 comment:
Imi place mult cum scrii. La inceput marturisesc ca stilul tau mi s-a parut putin prea liric...dar citind si mai mult am realizat ca de fapt stii sa pui viata intr-o forma(ma gindesc la cuvinte) atit de frumoasa si totusi atit de natural. Am sa revin sa citesc ce scrii...caci imi intra in suflet...si m-as bucura sa poti sa nu mai simti orice durere...ci cit mai multa fericire(ca acum in acest post).
Post a Comment