Sufletul meu e ca un fel de cos care cu anii devine din ce in ce mai mare. Nu pentru ca devin mai generoasa, ci pentru ca nu stiu cum se face ca ajung sa las loc in sufletul meu tututror celor care l-au ocupat in intregime la un moment dat. E ca si casele care raman fostilor presedinti pana la moarte. Si iata asa, cu fiecare relatie sufletul meu se face tot mai mare si mai mare. iar in fiecare colt salasluieste linistit si nederanjat de nimeni si de mine cate o fosta iubire. Nu merg in vizita unul la altul, nici nu stiu de existenta celorlalti. In acele coltisoare sunt inmagazinate sub cheia pe care imi place sa o stiu perduta povestile noastre, filmele noastre, dezmierdarile noastre, serile noastre, noptile noastre, despartirea noastra. Ceea ce am adorat la un moment dat, astazi e tabu, altfel as fi o vesnica rana, o lacrima mare, o durere infinita.
Melodiile fostelor iubiri:
http://www.youtube.com/watch?v=BW-lKSD8t8E&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=UHPTHP4dihA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=CdmskOlFEbQ
Insa cel mai tare mi-e frica de aceasta melodie:
http://www.youtube.com/watch?v=7H_NXNMLZzY
3 comments:
Ultima ne cam doare...Cumva ma gandeam exact la asta in aceste zile...uneori prefer sa nu fac nimic, pentru ca tot ce as face ar fi doar o incercare patetica de a fugi de singuratate...de a nu accepta aceasta "stare civila"...uneori ma gandesc ca e momentul sa mi-o asum...
P.S. Frumosi ursuletii din poze...
Ce dulcetzuri noi mai ai? :)
Am am multe dulceturi, te astept pe la mine sa iti alegi si daca vii, mai cumpar sa am si mai multe :) Vii?
Nu te stiu dar parca ma recunosc.
Si imi recunosc ranile...
Post a Comment