Fat-Frumos pe o strada din Sibiu

Exista momente in viata, care iti deschid sufletul cu cheia potrivita. te fac sa vezi realitatea adevarata, daca mi se permite pleonasmul. E unul dintre acele momente cand iti dai seama ca viata inseamna mult mai mult decat ceea ce facem noi zi de zi, rutinogen. E vorba despre clipe in care intelegi ca unii oameni pur si simplu nu iti apar in cale intamplator, ci pentru a te aseza pe directia care ti se potriveste. Au, mai tehnic spus, un rol de macaz care se prinde sau se desprinde de sine, in functie de cine are de trecut pe acolo.  Despre o asemenea intalnire cu semnificatie vreau sa povestesc acum. Cand am aflat ca o sa am un baiat, tuturor le spuneam ca voi avea un Fat-Frumos. Dupa ce s-a nascut copilul meu, inghitita de noptile nedormite si durerile fizice si psihice de mama, am uitat ca asa imi numeam puiul din burta. la cateva luni, cand am plecat in prima vacanta cu familia extinsa, am ajuns la Sibiu. acolo, pe o strada centrala, era un cuplu de tineri. El canta la vioara, iar ea statea prin preajma. Cand le-am dat un banut fata a inceput sa recite o poezie privindu-ma direct in ochi. Mi-au dat lacrimile.
Iata despre ce poezie este vorba

Adrian Paunescu - Fat-Frumos

Oameni, oameni, fratii mei,
Disperatii, fericitii,
V-ati spalat de superstitii,
De demoni si dumnezei.

Însa-i nu-i destul folos
Daca peste tot ce este
V-ati spalat si de poveste,
L-ati pierdut pe Fat-Frumos.

Vin la voi acum plângând,
Gura-mi sângera ca rana,
Unde este Consânzeana,
În ce bolti, pe ce pamânt?

Ma ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde va e basmul, oameni.
Ce-ati facut cu Fat-Frumos?

Fat-Frumos n-a existat,
N-a stat nimanui în cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist baiat.

Mai visati de vreti sa fiti
Fericiti cu capu-n perna,
Feriti epoca moderna
De rigizi si scofâlciti.

Din prea mult entuziasm
Sa nu spargeti Voronetul,
Dati-i voi mai mare pretul,
Oameni, mai râvniti la basm.

Voi, care aveti copii,
Nu-i lasati sub gând satanic,
Sa respire sterp, mecanic,
Ca si când nu ar fi.

Doborâti himera jos,
Oameni, reveniti în lume,
Pe umana noastra culme
Regasiti pe Fat-Frumos.

Fat-Frumos si toti ai lui,
Fiinca unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.

El venea la noi pe jos
Si ni l-au rapit piratii,
Vamesi vigilenti, redati-i
Actele lui Fat-Frumos.

Dati-i viata înapoi,
Ochii mari, miscarea buzii,
Fat-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi. 

Clepsidra

Universul meu s-a redus

de la forfota adulta 

a unui oras 

mare

la

pacea

ascunsa intr- un 

sac de dormit multicolor

din caruciorul unui nou univers.

Viata ta se va schimba!

Schimbarea este una dintre marile frici ale oamenilor. Mai usor ne obisnuim cu raul decat sa ne dorim sa il schimbam. Cu cat facem pasi in viata cu atat devenim mai rezistenti schimbarii.
"De ce iti parasesti iubitul, daca nu vei gasi unul mai bun?" - mi-au spus parintii multi ani in urma. Nu era frica mea, caci experimentasem prea putin din schimbare. Era a lor. Si, pentru multi ani, au avut dreptate. Nu am gasit pe cineva mai bun. Probabil, abia cand am renuntat sa caut si sa dovedesc ca au gresit cand au plantat samanta indoielii, a aparut acel cineva pe care nici nu am facut efortul de a-l compara vreodata cu altii, fostii.
Viata noastra sufera schimbari permanente, dar doar pe unele se pune  accentul.
"Bucura-te de perioada sarcinii, dupa ce vei naste viata ta se va schmba, nu o sa-ti mai apartii!", mi-a spus cineva apocaliptic. Intr-un fel, a avut dreptate. Viata mea s-a schimbat, dar in bine! Imi apartin acum mai mult decat oricand pentru ca am capatat un sens.
Nu fac parte dintre cei care se definesc prin copii (deocamdata), insa niciodata pana acum nu am avut senzatia atat de clara a unui rost, cum am acum. Tot ce am realizat adesea parea mic si neimportant comparativ cu realizarile altora. Pentru prima data realizarea mea e unica si irepetabila si nu suporta nicio comparatie.
Stiu ca privirea aceasta senina este numai pentru mine, stiu ca zambetul acesta mimetic este oglinga zambetul meu. Suna egoist si narcisistic, dar despre a ne apartine sau nu este vorba in acest text. Imi apartin, completa, fara goluri, fara lipsuri fara termeni de comparatie.
Va creste cel care m-a facut un tot solid si probabil si eu, asemeni parintilor mei, ii voi sadi frici in suflet, din preamulta nevoie de a-l sti fercit, voi gresi si imi va spune sa tac ca el stie mai bine, ca e mare si poate judeca singur. O sa tac si o sa-l las sa isi duca in spate schimbarie care ii vor infrumuseta viata.

capsunica

2mm, la ceva timp, nasul era de 2 mm, la nastere - 3.900. La externare 3.650, la o luna 4.450.
Este Radu Stefan, baiatul meu de 5 saptamani si 3 zile.

Bunicul meu are casa noua

Bunicul meu este un exemplu de optimism. De cate ori ii paseam pragul (si asta se intampla mult prea rar decat ar fi trebuit) el spunea: ”ei, acum ca v-am vazut sanatosi si bucurosi, mi-ati mai adaugat cativa ani de viata”. Radeam. Dar avea dreptate. Bunelutu nu imbatranea. Avea mai putine fire albe decat tata, era mai sprinten decat mine si avea o minte mai agera decat a stranepotilor.
Bunicul meu tinea un caiet in care isi nota toate evenimentele importante: cine cu cine s-a casatorit, anul, data, cine a murit, cine a nascut - o cronica a familiei. Incepea povestea din timpul razboiului si venea pana in zilele noastre.
Bunicul meu stia cuvinte in germana pe care le lega indemanatic in propozitii. Invatase sa vorbeasca nemteste cat a stat in Berlin dupa razboi si nu a uitat pana la adanci batraneti. Il puneam sa imi povesteasca despre timpul razboiului, iar el imi spunea despre cum le dansa pe nemtoaice la serate.
Bunicul meu, cand venea de la lariok (buticul din sat unde vindea legume) si intra pe poarta, se oprea la geamul camerei in care eram adunati toti nepotii si se stramba si interpreta diverse personaje. radeam de ne prapadeam iar el se bucura ca nepotii il intampina cu zambetul pana la urechi.
Bunicul meu avea in beci borcane cu diverse si fiecare borcan era frumos etichetat - astfel avea ”marari din 2003” si ”petrusca din 2005”. Bunicul meu facea mamaliga gustoasa si jeandra pe gustul lui tata.
Bunicul meu adora sa vorbeasca in public. de aceea, mereu cand era rost de vreun eveniment isi punea costumul de sarbatore batut in medalii si daca avea ocazia urca pe scena sa spuna doua vorbe onoratului public...
 
Bunicul meu de astazi si-a mutat casa in ceruri si o va revedea in sfarsit pe Babusea dupa mai bine de 20 de ani de despartire. sa iti fie cu bucurie reintalnirea. Noi aici iti vom simti lipsa.

Cine mi-a facut ziua frumoasa

Azi am vrut sa simt primavara in nari si m-am dat cu parfumul floral de la ultimul meu iubit.
Azi ma vrut sa ma simt imbratisata si m-am infasurat in salul de la ultimul meu admirator.
E frumos...

Ultima noapte din patru ani si o luna

Patru ani si o luna - atat am stat in garsoniera mea din Lacul Tei. Cat o facultate (facuta pre vremea mea).  A fost terenul meu de lupta (cu gandaci gigantici si molii) dar si refugiul meu, unde m-am retras sa imi ling ranile dupa o infrangere dupa vreun razboi amoros. Este casa in care am adunat toate iubirile si casa unde mi-am trait iubirea cea mare cu care ma mut la noul cuib. Am venit aici fiind deja dezamagita de relatia mea record de 3,5 ani; plec de aici cu o noua relatie de durata si pentru prima data cu o noua speranta. Ce a fost intre cele doua? Cautari, false gasiri si iar cautari. Acesti pereti m-au vazut sperand, m-au vazut iubind, m-au vazut distrusa dupa o noua esuare si iar m-au vazut sperand. Aici am baut nenumarate ceaiuri (singura sau cu cineva), am impartit cu prietenii povesti amuzante sau triste, m-am uitat la filme varsand lacrirmi de tristete sau de ras, am creat, am scris, am trait. Este casa care m-a facut sa ma simt acasa, iar pentru cei care mi-au pasit pragul i-a facut sa se simta bineveniti. Nu a fost niciodata moderna, dar a fost mereu calda. Am imbracat-o treptat, mai intai cu margele, apoi cu curele si evantaie, apoi cu tablouri si poezii. Iar aceste zile am dezbracat-o la loc sa o las asa cum am gasit-o: impersonala, mobilata clasic. Totusi, chiar si acum, cand peretii sunt din nou goi, e in continuare primitoare - niciodata nu am stiut ce o face sa fie asa, dar as vrea sa ii iau caldura cu mine.
E ultima noapte pe care o petrec in aceasta casuta. Am intrat aici cu un calculator si doua valize, ies de aici cu 20 de cutii, 6 pungi, 2 valize, o masina de spalat, un mini televizor, un birou si o viata noua in fata. O viata traita la casa mea de-adevaratelea. De acum nu mai am de ce sa imi fie frica sa visez la idei nastrusnice de amenajate a interiorului, la flori la geam sau la pereti falsi cu sticle colorate incadrate in el, astfel incat lumina ce trece prin acestea sa coloreze camera cu nenumarati iepurasi curcubeici. Nu voi mai evita raioanele de electrocasnice sau de decor din magazine, voi rasfoi cu alti ochi revistele de amenajari si o sa visez din nou, dar de aceasta data aplicat la ceva real si al meu. Ramai cu bine, loc primitor, iti multumesc ca mi-ai alinat dorurile si mi-ai ascultat suspinele la fel de mult ca si bucuriile.

Bine te-am gasit, casa noua!