Ce faci?

Mereu am avut ezitari in a raspunde acestei intrebari. La inceput raspundeam prin actiunea pe care o faceam in acel moment (curat cartofi, ma pensez, iata fug acolo si acolo sa fac aia si aia). Apoi am scurtat raspunsulpana la Bine, ca asa am vazut ca se practica - raspuns inchis si expeditiv, care nu te indeamna sa continui discutia.
Sa va raspund la aceasta intrebare cum as raspunde unui prieten drag, care stie ca eu pot povesti ce fac pe bune fara sa fie necesar sa ma intrebe.
Sunt o buburuza, nimic nou pana aici. Dar stiti de ce am aripi rosii? Simplu pentru ca sunt emotiva. Traiesc emotii, respir emotii, ma hranesc cu emotii. cand acestea dispar intorc muntii sa le regasesc si daca nu le aflu, fug. alerg, alerg, pana dau de noi emotii.
sunt in perioada in care dupa un gol emotiv am nimerit intr-un lac al emotiilor. Lacul e atat de mare, incat acum, un pic atrofiata de lipsa, nu stiu sa le fac fata si ma obosesc.
Azi am facut lucruri buburuzesti. Am mers la iarba verde cu trei baieti care nu ma intereseaza in niciun fel, ceea ce m-a facut sa nu imi pese ce vor gandi despre mine. Mi-am pus cerceii cu ursuleti in urechi, geanta rosie-stropitoare peste umar si sapca rosie. Si cu un aer je m-en fiche-ist am urcat intr-o Dacie de 15 ani vechime care se dezmembra, de parca as fi urcat intr-o limuzina.
La iarba verde am mancat pe saturate, iar apoi toata oboseala acumulata a iesit din mine prin cantec si dans. Am topait 3 ore fara pauza, am urlat cat m-au tinut corzile vocale, iar cand am obosit am cazut epuizata pe scaunul masinii si am inceput sa cant melodii uitate, dar amintitte. Nu stiu de unde imi veneau cuvintele, erau acolo intr-un sertar prafuit si niciodata deschis pana acum.
frica, supararea, dorul, iubirile neimplinite, tensiunea, presiunea - toate au rabufnit vulcanic si s-au prelins din mine prin urlet, dans si cantec. am fost beata fara sa fi baut, am fost drogata fara sa ma fi drogat. Am fost o buburuza care nu a mai putut zbura din cauza emotiilor de aceea a avut nevoie sa scuture praful de pe aripioare sa se relanseze cu mai mare avant, cu mai mare dor de viata cu mai mare dorinta de pasiune.

Despre mine cu drag

azi am inchis o usa si am deschis alta si, de parca nu era suficient, m-am intors sa ma revad cu oamenii lasati dupa o a treia usa inchisa acum ceva vreme. Mai explicit, azi am anuntat preavizul de la un job si am zis da, de stare civila, altui job si spre seara m-am revazut cu colegii de la primul loc de munca. s-au intamplat multe.
azi cei carora le-am spus nu s-au razbunat zicand ca ma supraapreciez si ca am fost supraevaluata, iar eu, in semn de protest, mi-am aplicat un outfit de imprumut si, in pielea mea, dar in haine straine, am mers la concert. M-am simtit Audrey Hepburn in Breakfast at Tiffany-s, si ea purta identitate de imprumut, fiind foarte bine in pielea ei. ajunsa acasa am inceput sa dansez pe melodiile
Lola (http://www.youtube.com/watch?v=kMRbUD5XIjk&feature=related )
si Lola (http://www.youtube.com/watch?v=-ig3g7U8wDM ).
sunt foarte bine! am incaput intr-o rochie (little black dress) 36 cumparata pentru fotomodele. am imprumutat accesorii de la cineva si mi-am facut ochii cu tus verde. si am fost EU. Mi s-au deschis noi dorinte, de fapt nu sut noi, tot alea sunt, anuntate si intr-un post de acum ceva vreme - sa redevin o buburuza zumzaitoare, sa fac investii intr-o rochita audrey hepburn, sa ma bucur ca de acum incolo imi voi permite niste ore la cosmetica, niste ore la masaj, niste ore pentru rasfat, sa conteze mai putin ce zic altii, ca pana la urma conteaza ideea cu care traiesti tu despre tine si nu ce spun altii. si orice ar fi, raul duce spre bine. cred ca de azi am trecut din linia neagra spre linia alba a vietii si suna tare bine viitorul asa incert cum e. ei, iata deja am scris un post de buburuza zumzaitoare. e cazul sa ma opresc sa ma demachiez si sa ma bag in pat. maine va fi o zi frumoasa.

Resemnare mioritica

Azi am anuntat preavizul, care a fost primit, asa cum ziceam si in titlu, cu o resemnare mioritica. Au urmat cateva sfaturi parintesti, un sarut pe frunte si concluzia ca apare pe piata inca un concurent. Macar ce imi sta in putere sa schimb, ca in rest, ieri la prima intalnire am fost intrebata daca vreau copii. Parca totusi inca nu vreau schimbari atat de mari in viata.

Rebranding

Mi-am dat seama ca s-ar putea sa nu fiu o buburuza, ca m-am pozitionat gresit. azi dimineata m-a lovit acest gand. cred de fapt ca sunt o caprioara. si atunci m-am uitat in oglinda si am vazut. Am vazut! am vazut niste ochi mari. apoi am iesit pe strada si am simtit. Am simtit! am simtit cum imi port trupul cu mandrie. apoi m-am ascultat. M-am ascultat! m-am ascultat si mi-am auzit inima iesind din cosul pieptului de frica. Da! am toate simptomele! Sunt o caprioara, adorabila si eleganta pe dinafara si o mare lasa pe dinauntru. in contradictia asta traiesc. de ceva vreme am de scris niste texte si in parioadele de relaxare imi ies de sub condeiul incins fel de fel de expresii care se incapataneaza sa iasa cand fac acea literartura la comanda, sau cum o numeam eu, sadra brown in momentele ei proaste. si asta un simptom ca sufar de caprioricism. admirata de toti cei din jur, dar concentrata de a se apara si fara timp sau macar gand sa se bucure ca e un idol pentru unii, o faptura demna de a fi protejata pentru altii. asa sunt. am nevoie de protectie, dar mi-e frica sa o caut sa o cer si in final sa o obtin, pentru ca atunci imi voi pierde ceea ce am acum mai drag - padurea. sunt o buburuza care intr-o dimineata s-a trezit caprioara si inca nu stie ce sa faca in noua ei piele. va spuneam, o lasa in piele distinsa. Printesa altfel spus.