Am tinut in stomac vreme indelungata niste coconi ai dragostei. Stateau acolo linistiti fara sa dea vreun semn. Astfel am decis ca nu posed asa ceva. Asa cum unele femei nu au un Punct G, la fel eu nu am fluturasi in stomac.
Orice-ar fi, piciorele mele sunt destul de musculoase (5 ani de dans sportiv isi spun cuvantul) incat sa nu imi tremure in tot felul de societati masculine. Orice-ar fi, bratele mele, obisnuite sa se incleste in realitate si in lucruri palpabile nu vor tanji vreodata dupa un brat de barbat. Orice-ar fi, capul meu, mereu vertical si sus, nu va dori vreodata sa plece pe pieptul unui barbat. Orice-ar fi, trupul meu, pine stapanit de spirit nu va tremura vreodata din dorinta de a simti piele de barbat. Astfel credeam ieri. Eram convinsa ca fluturasii fac parte din viata altora, a celora care traiesc metaforic.
Astazi...
Mi-au inflorit in stomac niste creaturi colorate cu aripioare firave si foarte energice. Am auzit ca se cheama fluturi. S-au inmultit peste noapte atat de tare incat simt uneori cum ajung pana in gat si ma sufoca, ajung pana in picioare si mi le taie de la genunchi, ajung pana in maini si ma fac sa doresc sa il ating, ajung pana in cap si ma fac sa mi-l simt greu in preajma lui, ajung in fiecare celula beata de dorinta si ma fac sa gandesc cu cromozomii.
Mi-a inflorit in stomac un camp plin cu fluturi. Frumosi si necrutatori. Ei ma hranesc, ei nu ma lasa sa dorm, ei imi aduc ganduri secrete noaptea.
E ca prima data? Nu!
E PRIMA DATA!
No comments:
Post a Comment