Gata! Toata lumea stie ca mie imi plac gargaritele. Asa ca, in doar cateva zile mi-am completat colectia cu una bucata cana neagra cu gargarite, una bucata brosa frantuzeasca cu doua gargarite rosii ca focul care au ochi albastri fosforescenti, o gargarita vie, galbena cu picatele negre, pe care am pozat-o si apoi i-am dat voie sa zboare din colectia mea si, mai nou, un gel de dus rosu ambalat sub forma de gargarita. Bine, cea din urma, desi e langa mine acum si imi este destinata, inca nu imi apartine. Trebuie sa o merit.
Cana: cadou de la Medvedu, un coleg de la serviciu/prieten (inca nu m-am hotarat). El a ochit-o la o prietena acasa. Cana asta desi era in casa cuiva nu avea stapan, nu apartinea nimanui, era orfana. Cum se poate asa ceva? Cana de fapt a fost oferita cadou unei persoane care si-a sarbatorit X ani intr-un bar. Sarbatorita nu si-a luat cadoul acasa. Biata cana cu buburuze negre si-a asteptat stapana cateva saptamani bune, pana cand o barmanita a luat-o acasa. De la ea de acasa a si fost confiscata si mi-a fost adusa mie spre infiere. De cand o am beau mai mult ceai.
Brosa: Cadou de la Pisica Rosie, prietena cu Medvedu. In acest caz, a fost mai curand schimb de gargrarite. Eu i-am dat doua gargarite de carlculator, companie pentru gandacul ei, ea mi-a dat in schimb o brosa facuta de un mester francez. Tie ti-e drag, mie mi-e drag.
Gargarita vie si galbena: Cadou de la colegii de birou. Au venit si mi-au pus-o pe masa: "Poftim, tie iti plac gargaritele". Dupa un "blitz shooting" am iesit la balcon impreuna cu gargarita si am cantat: "Buburuza ruza, zboara de pe frunza, unde tu vei zbura, acolo m-oi marita". A zburat. Direct in jos. Am sa ma marit prin Cotroceni. Sau poate nu. De cand eram mica si pana acum gargaritele mi-au indicat directii diferite de maritat. Pisica rosie a interpretat aceste zboruri debusolante intr-un mod optimist: "Love is in the air, everywhere you look around".
Buburuza gel de dus, pentru mine, dar inca nu a mea: Azi dimineata Medvedu: "Am ceva pentru tine, dar inca nu ti-o dau, trebuie sa o meriti" si a scos din buzunar buburuza. Voi lupta pentru ea.
Cana: cadou de la Medvedu, un coleg de la serviciu/prieten (inca nu m-am hotarat). El a ochit-o la o prietena acasa. Cana asta desi era in casa cuiva nu avea stapan, nu apartinea nimanui, era orfana. Cum se poate asa ceva? Cana de fapt a fost oferita cadou unei persoane care si-a sarbatorit X ani intr-un bar. Sarbatorita nu si-a luat cadoul acasa. Biata cana cu buburuze negre si-a asteptat stapana cateva saptamani bune, pana cand o barmanita a luat-o acasa. De la ea de acasa a si fost confiscata si mi-a fost adusa mie spre infiere. De cand o am beau mai mult ceai.
Brosa: Cadou de la Pisica Rosie, prietena cu Medvedu. In acest caz, a fost mai curand schimb de gargrarite. Eu i-am dat doua gargarite de carlculator, companie pentru gandacul ei, ea mi-a dat in schimb o brosa facuta de un mester francez. Tie ti-e drag, mie mi-e drag.
Gargarita vie si galbena: Cadou de la colegii de birou. Au venit si mi-au pus-o pe masa: "Poftim, tie iti plac gargaritele". Dupa un "blitz shooting" am iesit la balcon impreuna cu gargarita si am cantat: "Buburuza ruza, zboara de pe frunza, unde tu vei zbura, acolo m-oi marita". A zburat. Direct in jos. Am sa ma marit prin Cotroceni. Sau poate nu. De cand eram mica si pana acum gargaritele mi-au indicat directii diferite de maritat. Pisica rosie a interpretat aceste zboruri debusolante intr-un mod optimist: "Love is in the air, everywhere you look around".
Buburuza gel de dus, pentru mine, dar inca nu a mea: Azi dimineata Medvedu: "Am ceva pentru tine, dar inca nu ti-o dau, trebuie sa o meriti" si a scos din buzunar buburuza. Voi lupta pentru ea.
1 comment:
Nu te mariti in Cotroceni, ca nu zboara gargarita de pe mana. ;))
Post a Comment