Fat-Frumos pe o strada din Sibiu

Exista momente in viata, care iti deschid sufletul cu cheia potrivita. te fac sa vezi realitatea adevarata, daca mi se permite pleonasmul. E unul dintre acele momente cand iti dai seama ca viata inseamna mult mai mult decat ceea ce facem noi zi de zi, rutinogen. E vorba despre clipe in care intelegi ca unii oameni pur si simplu nu iti apar in cale intamplator, ci pentru a te aseza pe directia care ti se potriveste. Au, mai tehnic spus, un rol de macaz care se prinde sau se desprinde de sine, in functie de cine are de trecut pe acolo.  Despre o asemenea intalnire cu semnificatie vreau sa povestesc acum. Cand am aflat ca o sa am un baiat, tuturor le spuneam ca voi avea un Fat-Frumos. Dupa ce s-a nascut copilul meu, inghitita de noptile nedormite si durerile fizice si psihice de mama, am uitat ca asa imi numeam puiul din burta. la cateva luni, cand am plecat in prima vacanta cu familia extinsa, am ajuns la Sibiu. acolo, pe o strada centrala, era un cuplu de tineri. El canta la vioara, iar ea statea prin preajma. Cand le-am dat un banut fata a inceput sa recite o poezie privindu-ma direct in ochi. Mi-au dat lacrimile.
Iata despre ce poezie este vorba

Adrian Paunescu - Fat-Frumos

Oameni, oameni, fratii mei,
Disperatii, fericitii,
V-ati spalat de superstitii,
De demoni si dumnezei.

Însa-i nu-i destul folos
Daca peste tot ce este
V-ati spalat si de poveste,
L-ati pierdut pe Fat-Frumos.

Vin la voi acum plângând,
Gura-mi sângera ca rana,
Unde este Consânzeana,
În ce bolti, pe ce pamânt?

Ma ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde va e basmul, oameni.
Ce-ati facut cu Fat-Frumos?

Fat-Frumos n-a existat,
N-a stat nimanui în cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist baiat.

Mai visati de vreti sa fiti
Fericiti cu capu-n perna,
Feriti epoca moderna
De rigizi si scofâlciti.

Din prea mult entuziasm
Sa nu spargeti Voronetul,
Dati-i voi mai mare pretul,
Oameni, mai râvniti la basm.

Voi, care aveti copii,
Nu-i lasati sub gând satanic,
Sa respire sterp, mecanic,
Ca si când nu ar fi.

Doborâti himera jos,
Oameni, reveniti în lume,
Pe umana noastra culme
Regasiti pe Fat-Frumos.

Fat-Frumos si toti ai lui,
Fiinca unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.

El venea la noi pe jos
Si ni l-au rapit piratii,
Vamesi vigilenti, redati-i
Actele lui Fat-Frumos.

Dati-i viata înapoi,
Ochii mari, miscarea buzii,
Fat-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi. 

Clepsidra

Universul meu s-a redus

de la forfota adulta 

a unui oras 

mare

la

pacea

ascunsa intr- un 

sac de dormit multicolor

din caruciorul unui nou univers.

Viata ta se va schimba!

Schimbarea este una dintre marile frici ale oamenilor. Mai usor ne obisnuim cu raul decat sa ne dorim sa il schimbam. Cu cat facem pasi in viata cu atat devenim mai rezistenti schimbarii.
"De ce iti parasesti iubitul, daca nu vei gasi unul mai bun?" - mi-au spus parintii multi ani in urma. Nu era frica mea, caci experimentasem prea putin din schimbare. Era a lor. Si, pentru multi ani, au avut dreptate. Nu am gasit pe cineva mai bun. Probabil, abia cand am renuntat sa caut si sa dovedesc ca au gresit cand au plantat samanta indoielii, a aparut acel cineva pe care nici nu am facut efortul de a-l compara vreodata cu altii, fostii.
Viata noastra sufera schimbari permanente, dar doar pe unele se pune  accentul.
"Bucura-te de perioada sarcinii, dupa ce vei naste viata ta se va schmba, nu o sa-ti mai apartii!", mi-a spus cineva apocaliptic. Intr-un fel, a avut dreptate. Viata mea s-a schimbat, dar in bine! Imi apartin acum mai mult decat oricand pentru ca am capatat un sens.
Nu fac parte dintre cei care se definesc prin copii (deocamdata), insa niciodata pana acum nu am avut senzatia atat de clara a unui rost, cum am acum. Tot ce am realizat adesea parea mic si neimportant comparativ cu realizarile altora. Pentru prima data realizarea mea e unica si irepetabila si nu suporta nicio comparatie.
Stiu ca privirea aceasta senina este numai pentru mine, stiu ca zambetul acesta mimetic este oglinga zambetul meu. Suna egoist si narcisistic, dar despre a ne apartine sau nu este vorba in acest text. Imi apartin, completa, fara goluri, fara lipsuri fara termeni de comparatie.
Va creste cel care m-a facut un tot solid si probabil si eu, asemeni parintilor mei, ii voi sadi frici in suflet, din preamulta nevoie de a-l sti fercit, voi gresi si imi va spune sa tac ca el stie mai bine, ca e mare si poate judeca singur. O sa tac si o sa-l las sa isi duca in spate schimbarie care ii vor infrumuseta viata.

capsunica

2mm, la ceva timp, nasul era de 2 mm, la nastere - 3.900. La externare 3.650, la o luna 4.450.
Este Radu Stefan, baiatul meu de 5 saptamani si 3 zile.