Bunicul meu are casa noua

Bunicul meu este un exemplu de optimism. De cate ori ii paseam pragul (si asta se intampla mult prea rar decat ar fi trebuit) el spunea: ”ei, acum ca v-am vazut sanatosi si bucurosi, mi-ati mai adaugat cativa ani de viata”. Radeam. Dar avea dreptate. Bunelutu nu imbatranea. Avea mai putine fire albe decat tata, era mai sprinten decat mine si avea o minte mai agera decat a stranepotilor.
Bunicul meu tinea un caiet in care isi nota toate evenimentele importante: cine cu cine s-a casatorit, anul, data, cine a murit, cine a nascut - o cronica a familiei. Incepea povestea din timpul razboiului si venea pana in zilele noastre.
Bunicul meu stia cuvinte in germana pe care le lega indemanatic in propozitii. Invatase sa vorbeasca nemteste cat a stat in Berlin dupa razboi si nu a uitat pana la adanci batraneti. Il puneam sa imi povesteasca despre timpul razboiului, iar el imi spunea despre cum le dansa pe nemtoaice la serate.
Bunicul meu, cand venea de la lariok (buticul din sat unde vindea legume) si intra pe poarta, se oprea la geamul camerei in care eram adunati toti nepotii si se stramba si interpreta diverse personaje. radeam de ne prapadeam iar el se bucura ca nepotii il intampina cu zambetul pana la urechi.
Bunicul meu avea in beci borcane cu diverse si fiecare borcan era frumos etichetat - astfel avea ”marari din 2003” si ”petrusca din 2005”. Bunicul meu facea mamaliga gustoasa si jeandra pe gustul lui tata.
Bunicul meu adora sa vorbeasca in public. de aceea, mereu cand era rost de vreun eveniment isi punea costumul de sarbatore batut in medalii si daca avea ocazia urca pe scena sa spuna doua vorbe onoratului public...
 
Bunicul meu de astazi si-a mutat casa in ceruri si o va revedea in sfarsit pe Babusea dupa mai bine de 20 de ani de despartire. sa iti fie cu bucurie reintalnirea. Noi aici iti vom simti lipsa.

Cine mi-a facut ziua frumoasa

Azi am vrut sa simt primavara in nari si m-am dat cu parfumul floral de la ultimul meu iubit.
Azi ma vrut sa ma simt imbratisata si m-am infasurat in salul de la ultimul meu admirator.
E frumos...

Ultima noapte din patru ani si o luna

Patru ani si o luna - atat am stat in garsoniera mea din Lacul Tei. Cat o facultate (facuta pre vremea mea).  A fost terenul meu de lupta (cu gandaci gigantici si molii) dar si refugiul meu, unde m-am retras sa imi ling ranile dupa o infrangere dupa vreun razboi amoros. Este casa in care am adunat toate iubirile si casa unde mi-am trait iubirea cea mare cu care ma mut la noul cuib. Am venit aici fiind deja dezamagita de relatia mea record de 3,5 ani; plec de aici cu o noua relatie de durata si pentru prima data cu o noua speranta. Ce a fost intre cele doua? Cautari, false gasiri si iar cautari. Acesti pereti m-au vazut sperand, m-au vazut iubind, m-au vazut distrusa dupa o noua esuare si iar m-au vazut sperand. Aici am baut nenumarate ceaiuri (singura sau cu cineva), am impartit cu prietenii povesti amuzante sau triste, m-am uitat la filme varsand lacrirmi de tristete sau de ras, am creat, am scris, am trait. Este casa care m-a facut sa ma simt acasa, iar pentru cei care mi-au pasit pragul i-a facut sa se simta bineveniti. Nu a fost niciodata moderna, dar a fost mereu calda. Am imbracat-o treptat, mai intai cu margele, apoi cu curele si evantaie, apoi cu tablouri si poezii. Iar aceste zile am dezbracat-o la loc sa o las asa cum am gasit-o: impersonala, mobilata clasic. Totusi, chiar si acum, cand peretii sunt din nou goi, e in continuare primitoare - niciodata nu am stiut ce o face sa fie asa, dar as vrea sa ii iau caldura cu mine.
E ultima noapte pe care o petrec in aceasta casuta. Am intrat aici cu un calculator si doua valize, ies de aici cu 20 de cutii, 6 pungi, 2 valize, o masina de spalat, un mini televizor, un birou si o viata noua in fata. O viata traita la casa mea de-adevaratelea. De acum nu mai am de ce sa imi fie frica sa visez la idei nastrusnice de amenajate a interiorului, la flori la geam sau la pereti falsi cu sticle colorate incadrate in el, astfel incat lumina ce trece prin acestea sa coloreze camera cu nenumarati iepurasi curcubeici. Nu voi mai evita raioanele de electrocasnice sau de decor din magazine, voi rasfoi cu alti ochi revistele de amenajari si o sa visez din nou, dar de aceasta data aplicat la ceva real si al meu. Ramai cu bine, loc primitor, iti multumesc ca mi-ai alinat dorurile si mi-ai ascultat suspinele la fel de mult ca si bucuriile.

Bine te-am gasit, casa noua!