EU: oricum sunt intr-o amorteala admirabila
EU: din care nu imi mai revin
cineva: cum adica?
EU: asa
EU: in general
EU: sunt ca un copac care desi stie ca ar fi cazul sa infloreasca mai sta oleaca cu frunzele in muguri
cineva: asta cum sa inteleg
cineva: copacul am inteles ce face, dar tu?
EU: pai asta fac si eu
EU: hibernez
cineva: pe mine ma doare capul de cateva zile
EU: sunt intr-o amorteala
EU: de nu pot nici macar schita emotii
EU: ma bucur rar, ultima bucurie a fost ieri
EU: stii care a fost?
cineva: care?
EU: am mers 20 de metri pe bicicleta (nu am mai urcat pe bicicleta de vreo 10 ani) si nu am cazut. ametitoare senzatie

Un prieten vechi

L-am văzut pentru prima dată într-o zi neobisnuit de însorită de 1 decembrie. Era primitor. Chiar dacă muzeele erau închise, Brasovul a reusit să se facă plăcut, prin străduțele pavate, prin curțile lui interioare, prin razele mângâietoare de soare asternute peste Piața Sfatului, prin fotografiile superbe cu care m-am întors după acea călătorie. Brasovul mi-a devenit prieten.

De atunci l-am vizitat de nenumărate ori în toate cele patru anotimpuri. Am o cafenea preferata, unde beau mereu ceai negru, am un magazin, unde mă recunosc vânzătoarele, chiar si după trei luni lipsă, am un restaurant unde sunt de-a casei. Fotografiile însă s-au rărit, iar vremea frumoasă uneori ne-a ocolit pe ambii.

Astă primăvară am revenit la Brasov să fac un reportaj. S-ar părea că nu as mai fi avut ce să descopăr, dar nu a fost asa. Străduțele pavate, curțile interioare si razele zgârcite de soare de martie au trezit vechi amintiri.

La o promenadă de primăvară am descoperit un vechi prieten – Brasovul.