Mi se intampla oare numai mie? Nu cred! Unii oameni, pe care vreau sa ii sterg definitv din viata mea sau care imi sunt cel putin indiferenti reapar periodic in viata mea. Ca niste umbre ale trecutului. Sa ma rascoleasca, sa imi dea insomnii, sa ma stranga in stomac, sa imi aminteasca de sentimentele vechi ca niste rani neinchise, sau de regretele venite mai apoi si de dorinta de a nu-i fi intalnit vreodata. Cand stau ascunse imi vad sufletul ca pe o sfera roz, pufoasa si foarte ingenua. In noptile cand isi fac aparitia sufletul meu e un mar mancat de viermi. Umbrele trecutului apar cand mi-e visul mai colorat si somnul mai dulce si viata mai linistita, ca un semn ca ma pandesc, ca nu voi scapa de ele, ca le apartin.
Noaptea au avut loc intorsaturile din viata mea. Noaptea fostii iubiti isi amintesc de mine si ma cauta, ma suna, ma rascolesc, imi ciopartesc sufletul. Cu primele raze ale soarelui, umbrele trecutului prind chipuri umane, ma iau in brate, imi vorbesc, ma asculta, beau ceai cu mine, apoi dispar. Ma lasa ravasita cu patul desfacut si cearsafurile sifonate si adunate bot.
Pana la urmatoarea vizita umbroasa - numai vise placute!
1 comment:
Crezi ca putem pastra sfera roz, pufoasa si ingenua din noi numai daca eliminam, odata pentru totdeauna, tot ce a afectat-o candva? Tot ce o mai afeacteaza inca? Eu nu stiu cum sa fac...atunci cand speranta se duce, ramane obisnuinta, resemnarea, lipsa alternativei...
Imi voi lua un timp de gandire...ceva nu e cum trebuie, dar ce anume, nu stiu inca...nu stiu exact de unde apar viermii care mi se incolacesc incet in jurul sufletului si fac sa nu mai conteze nimic...si ma tot gandesc ca, daca nu ar fi ei sa il muste, ar amorti...
Post a Comment