Caleidoscop

Ultima vreme imi imaginez foarte des cum invart un caleidoscop, cum se schimba formele si culorile in tubul magic si cum soarele care se strecoara cu zgarcenie in caleidoscop trimite cate o raza sa lumineze mai tare una dintre sticulute. Cum lumina ei imi patrunde in ochi si ma arde.
Ma fascineaza si astazi ideea de caleidoscop. Si acum sunt gata sa cred ca exista un mag care organizeaza acele culori si forme fantastice. M-as juca la infinit cu un caleidoscop. Mi-as arde retina, dintai la un ochi apoi la celalalt si tot nu m-as plictisi.
Asta fac de la o vreme. Invart un caleidoscop. Calidoscopul relatiiilor mele. Toate stralucitoare, pasionale si niciodata gata sa paleasca.
Si totusi se invarte. Si totusi paleste, ficare relatie pe rand, cand se plictiseste soarele sa o binecuvanteze. Iar eu fac vraji. Beau alifii si ii dau sa bea alifii sa vina o raza pe sticluta noastra. Sa se reaprinda. Sa mai prind o tura de fascinatie, de viata, de zbor, de dorinta.