De la iubire pana la ura e doar un pas. Oare?


Am sa las timpul sa treaca si daca nu gasesc raspuns la intrebarea despre ura si iubire, am sa iau o margareta si am sa ghicesc pe ea: "Ma uraste-nu ma uraste-ma uraste-nu ma uraste".

3 comments:

musette said...

Cred multe despre iubire: ca toate le iarta, ca toate le poate, ca este indelung rabdatoare...dar pe-asta cu transformatul in ura n-o cred. Daca cel de langa tine nu ti-a gresit cu nimic, e imposibil s-ajungi sa-l urasti. De ce? Doar fiindca fericirea lui nu mai e langa tine?

Once we accept our limits, we go beyond them. said...

Ba da...uneori iubirea se poate tranforma in ceva care nu mai seamana a iubire mai ales atunci cind e durere la mijloc. Durerea(indiferent din ce motive) face sufletul greu si mintea un mecanism si mai complicat. Da, cind fericirea (lui/ei) nu mai e linga tine, s-ar putea sa te simti in afara fericirii...parasit, frustrat(ce am facut rau?)...si atunci chiar ca e greu sa mai simti iubirea aceea care te faci sa zbori. Ai vrea mai degraba un raspuns clar care sa te aduca cu picioarele pe pamint...si care, mai mult ca toate, sa te elibereze. Adevarul e ca nici celalat nu stie. Poate e macinat de aceeasi gama de sentimente...si iubirea si mai putina iubirea(ca sa nu zic ura) s-ar putea sa coexiste...pina la un punct...cind o luam de la capat.:)

Anonymous said...

Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!