Am revenit, cine stie pentru cat timp...

...Say goodbye to the world you thought you lived in... Acum... dupa aproape jumatate de an de lipsa de pe acest blog, remarc ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Sunt din nou un spirit liber, dar parca mai mult decat oricand nu sunt in nicio cautare, poate si pentru ca ce am gasit s-a incheiat cum s-a incheiat sau poate pentru ca nu sunt dispusa sa arat dezordinea din casa mea oricui si sa ma justific in fata nimanui. |Poate ca sunt intr-un moment cand imi doresc sa imi pun ciorapi colorati pentru a nu impresiona pe nimeni si sa imi trag linii gorase de dermatograf verde la ochi fara sa plec urechea la comentarii sau sa dorm in pijamale in dungi pe care unii le-ar considera nesexy. Probabil mi s-a facut dor de toate astea si acum le savurez. La fel cum savurez ceaiurile mele, in timp ce ma uit la filme proaste la care rad cu pofta singura. Nu stiu, acum, azi ma simt bine ca nu imi e dor de nimeni, ca nu ma intriga niste vorbe aruncate sa le prind eu din zbor ca pe un frisbie, ca nu caut in geanta mobilul in timp ce suna si nu ma enervez ca nu il gasesc ca poate EL se supara si inchide pana raspund eu. Acestea ar fi niste clipe de sapat inauntru si de gasit raspunsuri, eu insa nu functionez asa. Eu ma orientez dupa imprejurari, dupa om. Degeaba ajung eu la concluzii cat sunt sigura, daca aplicat pe caz cercetarea mea se spulbera. Iar cazurile de pana acum nu s-au repetat niciodata in simptome, asa ca strategiile si asteptarile pot fi aruncate la cos inca din primele zile de relatie.
Jumatate de an... Am avut momente cand mi se facea dor sa fiu trezita noaptea de sunetul cheilor in usa sau chiar sa tresar cand sunetul cheilor erau in usa vecinei. De fapt, acesta a fost momentul in care am costientizat ca relatia mea a luat sfarsit. Tragic... sau mai degraba clasic - povestea nemuritoare - alta.
Acum un an in urma acelasi om se indragostea de mine... Azi am ramas cu un buchet de vorbe si clipe frumoase ornat cu crengi de spini, care contureaza frumos buchetul asa incat sa nu am acces la florile din interior.
Te-am iubit? ... Acum cel mai simplu ar fi sa spun nu stiu. Stiu insa ca dupa ce ai inchis usa la plecare, urmatorului care a batut la usa mea nu am mai putut sa ii ofer cheile.