Sa facem cunostinta, Eu.
Preferinte muzicale - combinatii ciudate, ca branza cu dulceata - de exemplu ieri am ascultat muzica Bizantina si Shakira.
Filme - hm... aici trebuie sa intru in explicatii. Imi plac filmele pe care pot sa le ascult, deci tot ce vine din epoca lui Chaplin nu prea mi se potriveste, pentru ca eu nu vizionez filme. Tot din asta deriva si faptul ca am filme pe care le ascult de mai multe ori, prima data il vad iar urmatoarele dati le ascult. De ce? pentru ca fac bijuuri in timp ce imi imbogatesc cultura cinematografica. Dar in tot multitaskingul asta imi mai scapa lucruri. Cand am fost intrebata de unde vine expresia "Le Big Mac" nu am stiut. Ei si... in schimb stiu aproape pe dinafara Shrek 2, se pune?
Ultimele complimente pe care le-am primit - nu stiu, dar stiu ca m-au facut sa ma simt bine
Ultima invitatie la pat - Mi-as dori sa petrec macar o dimineata cu tine - am refuzat-o, nu din cauza formularii, care totusi a fost draguta, ci pentru ca unele lucruri sunt mult prea gresite pentru a le da curs, chiar daca mi-as fi dorit.
Activitati - nu am vrut sa le spun hobby, caci ... nu am vrut si gata! Deci Activitati: sa colectionez si sa beau ceai (cu sau fara dulceata), sa descopar locuri noi in orasul in care stau, sa ajut pe altii sa descopere orasul in care stau si la plecare sa spuna ca nu credeau ca Bucurestiul poate fi atat de frumos, sa colectionez si sa consum iubiti - pana imi fac o preocupare constanta sa mentin unul si bun, ma delectez cu diversitatea, sa colectionez si sa consum geluri de dus - acum nu prea mai am loc pe rafturi, deci sunt la etapa cosum, sa ma inec in mine si apoi sa ma apuc de par si sa ma scot din butoiul de melancolie, cam asa cum facea Munchausen.
Va urma...
Mi-am interzis, dar nu o voi mai face de acum incolo
Multi...foarte multi ani am trait interzicandu-mi diverse. Si mi-am creat un asemenea sistem de autoapararre, incat am ajuns sa ma conving ca nu imi doresc acele lucruri, mai mult... pot sa le am dar nu am nevoie de ele. Cred ca ar trebui sa schimb ceva in acest sens.
Am revenit, cine stie pentru cat timp...
...Say goodbye to the world you thought you lived in... Acum... dupa aproape jumatate de an de lipsa de pe acest blog, remarc ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult. Sunt din nou un spirit liber, dar parca mai mult decat oricand nu sunt in nicio cautare, poate si pentru ca ce am gasit s-a incheiat cum s-a incheiat sau poate pentru ca nu sunt dispusa sa arat dezordinea din casa mea oricui si sa ma justific in fata nimanui. |Poate ca sunt intr-un moment cand imi doresc sa imi pun ciorapi colorati pentru a nu impresiona pe nimeni si sa imi trag linii gorase de dermatograf verde la ochi fara sa plec urechea la comentarii sau sa dorm in pijamale in dungi pe care unii le-ar considera nesexy. Probabil mi s-a facut dor de toate astea si acum le savurez. La fel cum savurez ceaiurile mele, in timp ce ma uit la filme proaste la care rad cu pofta singura. Nu stiu, acum, azi ma simt bine ca nu imi e dor de nimeni, ca nu ma intriga niste vorbe aruncate sa le prind eu din zbor ca pe un frisbie, ca nu caut in geanta mobilul in timp ce suna si nu ma enervez ca nu il gasesc ca poate EL se supara si inchide pana raspund eu. Acestea ar fi niste clipe de sapat inauntru si de gasit raspunsuri, eu insa nu functionez asa. Eu ma orientez dupa imprejurari, dupa om. Degeaba ajung eu la concluzii cat sunt sigura, daca aplicat pe caz cercetarea mea se spulbera. Iar cazurile de pana acum nu s-au repetat niciodata in simptome, asa ca strategiile si asteptarile pot fi aruncate la cos inca din primele zile de relatie.
Jumatate de an... Am avut momente cand mi se facea dor sa fiu trezita noaptea de sunetul cheilor in usa sau chiar sa tresar cand sunetul cheilor erau in usa vecinei. De fapt, acesta a fost momentul in care am costientizat ca relatia mea a luat sfarsit. Tragic... sau mai degraba clasic - povestea nemuritoare - alta.
Acum un an in urma acelasi om se indragostea de mine... Azi am ramas cu un buchet de vorbe si clipe frumoase ornat cu crengi de spini, care contureaza frumos buchetul asa incat sa nu am acces la florile din interior.
Te-am iubit? ... Acum cel mai simplu ar fi sa spun nu stiu. Stiu insa ca dupa ce ai inchis usa la plecare, urmatorului care a batut la usa mea nu am mai putut sa ii ofer cheile.
Jumatate de an... Am avut momente cand mi se facea dor sa fiu trezita noaptea de sunetul cheilor in usa sau chiar sa tresar cand sunetul cheilor erau in usa vecinei. De fapt, acesta a fost momentul in care am costientizat ca relatia mea a luat sfarsit. Tragic... sau mai degraba clasic - povestea nemuritoare - alta.
Acum un an in urma acelasi om se indragostea de mine... Azi am ramas cu un buchet de vorbe si clipe frumoase ornat cu crengi de spini, care contureaza frumos buchetul asa incat sa nu am acces la florile din interior.
Te-am iubit? ... Acum cel mai simplu ar fi sa spun nu stiu. Stiu insa ca dupa ce ai inchis usa la plecare, urmatorului care a batut la usa mea nu am mai putut sa ii ofer cheile.
sute de optiuni o singura alegere
Mi se pare incorect! Fiecare dintre noi are atatea posibilitati, despre unele nici nu banuieste, iar noi alegem doar una - din comoditate, din limitare, din necunoastere sau cine stie din ce alte motive. Am in lista mea de mes un prieten, caruia ii refuzasem prietenia, fara sa am ceva cu el, ci pentru ca alesesem sa merg mai departe alaturi de persoana cu care eram atunci si cu care am mai impartit 3 ani, pana mi s-a taiat, asa brusc fara sa stiu de unde au venit norii negri. Sincer, nici nu m-am intrebat de unde si de ce au venit acei nori, de aceea nu am putut nici lui sa ii raspund sutelor de intrebari cazute avalansa peste mine cand i-am dat vestea. La fel cum nici mie nu mi s-au dat vreodata raspunsuri la aceleași întrebari.
Dar, despre prietenul de pe mes. Este medic in Elvetia, multumit, fericit, alaturi de o sotie extraordinara (ca la Alanis Morisette ”Meeting the man of your dreams and then meeting his beautiful wife”, ironic).
Dar, despre prietenul de pe mes. Este medic in Elvetia, multumit, fericit, alaturi de o sotie extraordinara (ca la Alanis Morisette ”Meeting the man of your dreams and then meeting his beautiful wife”, ironic).
Cand trebuie sa scriu texte dragute la munca...
... imi veni o idee sa scriu ceva frumos pe blog. E ca si atunci cand aveam de invatat in sesiune si ma apuca nevoia acuta sa imi fac curat in dulap, apoi descopeream ca pe raft erau doua fire de praf, apoi ca am o bluza murdara pe care eram sigura ca am sa vreau sa o port a doua zi si tot asa mai departe, pana ma trezeam ca examenul era a doua zi, ca nu aveam habar despre ce era, iar casa imi stralucea.
...despre ceva dragut...
Blogul meu e un fel de "loc de plans". Si oricine il citeste are impresia ca pe biroul meu sta mereu o lama, o sfoara cu sapun si o cutie cu somnifere, mereu gata sa imi serveasca la nevoie.
Nu este adevarat! Blogul meu este singurul loc in care imi dau voie sa mai fiu si trista din cand in cand, iar dupa ce imi vars amarul pe saraca pagina de blog, zambesc si las lumea sa se minuneze de cata pofta de viata se strecoara in privirea mea, cata veselie comunica zambetul meu de reclama la colgate whitening si cat chef de a trai transmit cretii mei jucausi.
... despre ceva dragut...
Vreau o basca jamaicana, din aia crosetata, in trei culori traditionale (verde, negru si galben) - nu are nicio legatura cu acest post, dar am citit undeva ca daca vrei ceva trebuie sa te gandesti mult la asta "si universul va complota sa iti indeplineasca dorinta".
Imi place sa o ascult pe Ayo pentru ca traieste cand canta si imi aminteste ca lucrurile simple sunt cele care conteaza in viata: un grup de prieteni cu care vorbesc rar, dar bine, un om drag care nu imi spune neincetat ca ma iubeste dar ii simt dragostea cand ma tine in brate cand dormim, parintii in privirea carora citesc grija si dorinta sa ma vada fericita. Lucruri simple ce fac viata frumoasa. Lucruri simple puse pe note - despre asta sunt melodiile lui Ayo.
Cui apartine puterea de decizie?
Si iar despre barbatii din viata mea...
Au aparut, rand pe rand, pe teren cicatrizat si gata sa incolteasca din nou.
Au plecat, rand pe rand, de pe un teren pus suta la suta la dispozitia lor.
Nu au stiut ce sa faca cu atatea proprietati si au preferat sa plece...
Au decis sa plece, lasand terenuri neprelucrate la inceput de primavara.
Spunea cineva ca singurul pacat pe care Dumnezeu nu il iarta este sa nu fii cu o femeie cand stii ca ea te asteapta si te doreste.
Au decis barbateste sa plece... fara prea multe explicatii
Unii au facut astfel incat sa para ca e decizia mea. Nu pentru confortul meu, ci pentru linistea lor, fara sa isi asume decizii grele. Au fost si clipe cand am intuit tactica si am tinut cu dintii sa nu pronunt cuvantul despartire, am tinut cu dintii pana mi-au scrasnit gaurindu-mi sufletul si m-a durut mai tare. Altii au inchis usa intr-o dimineata si nu s-au mai intors nici in prima seara, nici in urmatoarea nici in urmatoarele sute de seri.
Luni te-ai apropiat de patul meu, unde imi savuram acele cateva minute inainte de a ma trezi de-a binelea si mi-ai zis ca trebuie sa pleci. Seara am dormit singura, la fel si urmatoarea seara, si urmatoarea...
Dar stiu ca nu ai disparut. Esti alaturi de mine prin cuvintele pe care mi le spui la telefon, prin gandul tau pe care il simt. Si totusi, seara cand deschid usa te caut cu privirea, poate iti bei cafeaua in timp ce citesti si fumezi in bucatarie, poate esti in camera mea si te uiti la vreo dezbatere politica, poate esti in baie, poate ai iesit pana la magazin. Imi pun geaca in cui strecor un suspin si imi spun ca ai plecat sa te intorci, pentru ca periuta ta de dinti e acasa, pentru ca raftul tau e plin cu haine iar in priza incarcatorul asteapta mobilul tau asa cum te astept eu pe tine. Astept sa te descarci, ca sa te intorci la mine.
Au aparut, rand pe rand, pe teren cicatrizat si gata sa incolteasca din nou.
Au plecat, rand pe rand, de pe un teren pus suta la suta la dispozitia lor.
Nu au stiut ce sa faca cu atatea proprietati si au preferat sa plece...
Au decis sa plece, lasand terenuri neprelucrate la inceput de primavara.
Spunea cineva ca singurul pacat pe care Dumnezeu nu il iarta este sa nu fii cu o femeie cand stii ca ea te asteapta si te doreste.
Au decis barbateste sa plece... fara prea multe explicatii
Unii au facut astfel incat sa para ca e decizia mea. Nu pentru confortul meu, ci pentru linistea lor, fara sa isi asume decizii grele. Au fost si clipe cand am intuit tactica si am tinut cu dintii sa nu pronunt cuvantul despartire, am tinut cu dintii pana mi-au scrasnit gaurindu-mi sufletul si m-a durut mai tare. Altii au inchis usa intr-o dimineata si nu s-au mai intors nici in prima seara, nici in urmatoarea nici in urmatoarele sute de seri.
Luni te-ai apropiat de patul meu, unde imi savuram acele cateva minute inainte de a ma trezi de-a binelea si mi-ai zis ca trebuie sa pleci. Seara am dormit singura, la fel si urmatoarea seara, si urmatoarea...
Dar stiu ca nu ai disparut. Esti alaturi de mine prin cuvintele pe care mi le spui la telefon, prin gandul tau pe care il simt. Si totusi, seara cand deschid usa te caut cu privirea, poate iti bei cafeaua in timp ce citesti si fumezi in bucatarie, poate esti in camera mea si te uiti la vreo dezbatere politica, poate esti in baie, poate ai iesit pana la magazin. Imi pun geaca in cui strecor un suspin si imi spun ca ai plecat sa te intorci, pentru ca periuta ta de dinti e acasa, pentru ca raftul tau e plin cu haine iar in priza incarcatorul asteapta mobilul tau asa cum te astept eu pe tine. Astept sa te descarci, ca sa te intorci la mine.
Confesiune
Aseara am avut o discutie cu el care m-a dat peste cap, adica stii cum e, pana nu rostseti te faci ca nu exista.
El mi-a zis ca in viata lui lucrurile sunt deja destul de clare, el altfel nu va fi si ca eu la un moment dat voi pleca pentru ca vom avea ritmuri diferite si el nu va putea tine pasul cu mine. cel mai trist e ca stiu ca asa e, dar nu vreau sa ma gandesc la asta acum si nici nu vroiam sa imi spuna. stateam in picioare in brate, ma tinea strans strans si imi spunea toate astea, acelasi lucru cu multe explicatii. Ca el a luptat mult cu sine sa nu se ataseze de mine si ca deja cand a iesit cu mine era in stadiul in care se surprindea gandindu-se la mine.
era...nu stiu cum sa spun, intr-un fel foarte frumos pentru ca omul asta punea pe tava niste trairi clar foarte profunde si foarte mult durute care greu se spun, pe de alta parte era si foarte ustutrator pentru ca aveam impresia ca acum imediat ce va termina toate explicatiile se va intoarce si va pleca pentru totdeauna.
pe urma mi-a zis ca stie ca e cu final povestea asta el va face tot ce ii sta in putinta sa il tina cat mai departe acest final pentru ca nu se vede trezindu-se singur dimineata.
in toata povestea asta eu taceam si il ascultam nu am putut sa ii spun ca mai mult decat orice urasc casa goala dupa o despartire, sufletul gol dupa ce am daruit tot din el, mintea goala si in acelasi timp atat de grea de 1000 de ganduri. eu nu deschid usa oricui si daca i-am deschis-o a fost pentru ca ne-am dat o sansa.
de fapt, asa cum sunt eu, (desi pare ciudat) nu am o colectie de iubiti care asteapta la coada sa fie cu mine pentru ca de fapt toti se sperie si fug
i-am zis ce inseamna pentru mine si ca vom fi impreuna atat timp cat vom vrea amandoi, dar el de fapt se teme, ca toti altii, ca o relatie cu mine inevitabil duce la jugul casatoriei pentru ca decurge frumos.
eu sunt satula de barbati care sa imi spuna ca as fi fost o soata ideala sunt satula sa dau sanse omaneilor care nu vor sanse, iar in cazul lui stiam de la inceput ca viata lui curge intr-un anume fel si este loc de mine acolo, atat timp cat nu am sa-i schimb cu nimic ritmul. el viseaza la niste lucruri la care si eu am sa ajung o data si o data, dar nu sunt ceea ce vreau eu in acest moment. eu insa, ca intotdeauna, traiesc azi, aici si acum, ard totul si cand se stinge focul ma perpelesc, intru in convalescenta o vreme si apoi revin la margeluit si uitat la filme singura, fara sa am vreo problema cu asta.
dar daca acum totul este atat de frumos si povestea asta e cu adevarat o poveste de ce sa nu ma las iubita asa cum viseaza el sa ma iubeasca de ce sa nu accept si sa ma bucur ca ma stiu in gandurile lui?
crezi ca eu nu imi dau seama ca nu putem face ciorba foarte mult timp? doar ca eu l-am acceptat acum, m-am aruncat sa inot cat va tine luntrea si pe urma ma inec oleaca, mai inot oleaca si imi revin. sufletul meu avea nevoie de povestea asta si am luat-o cu toate ale ei, bune si rele.
e dezarmant sa vezi un om care isi recunoaste slabiciunea pe deoparte, slabiciunea fata de persoana ta iar pe de alta parte, slabiciunea vietii lui care iti poate afecta tie viata.
Dupa 10 muinute i-am zis ca i-am cumparat periuta de dinti, sa aiba oricand ramane la mine. S-a uitat lung m-a luat in brate si m-a intrebat: "de ce m-ai lasat sa spun toate astea, daca tu mi-ai luat periuta"?
El mi-a zis ca in viata lui lucrurile sunt deja destul de clare, el altfel nu va fi si ca eu la un moment dat voi pleca pentru ca vom avea ritmuri diferite si el nu va putea tine pasul cu mine. cel mai trist e ca stiu ca asa e, dar nu vreau sa ma gandesc la asta acum si nici nu vroiam sa imi spuna. stateam in picioare in brate, ma tinea strans strans si imi spunea toate astea, acelasi lucru cu multe explicatii. Ca el a luptat mult cu sine sa nu se ataseze de mine si ca deja cand a iesit cu mine era in stadiul in care se surprindea gandindu-se la mine.
era...nu stiu cum sa spun, intr-un fel foarte frumos pentru ca omul asta punea pe tava niste trairi clar foarte profunde si foarte mult durute care greu se spun, pe de alta parte era si foarte ustutrator pentru ca aveam impresia ca acum imediat ce va termina toate explicatiile se va intoarce si va pleca pentru totdeauna.
pe urma mi-a zis ca stie ca e cu final povestea asta el va face tot ce ii sta in putinta sa il tina cat mai departe acest final pentru ca nu se vede trezindu-se singur dimineata.
in toata povestea asta eu taceam si il ascultam nu am putut sa ii spun ca mai mult decat orice urasc casa goala dupa o despartire, sufletul gol dupa ce am daruit tot din el, mintea goala si in acelasi timp atat de grea de 1000 de ganduri. eu nu deschid usa oricui si daca i-am deschis-o a fost pentru ca ne-am dat o sansa.
de fapt, asa cum sunt eu, (desi pare ciudat) nu am o colectie de iubiti care asteapta la coada sa fie cu mine pentru ca de fapt toti se sperie si fug
i-am zis ce inseamna pentru mine si ca vom fi impreuna atat timp cat vom vrea amandoi, dar el de fapt se teme, ca toti altii, ca o relatie cu mine inevitabil duce la jugul casatoriei pentru ca decurge frumos.
eu sunt satula de barbati care sa imi spuna ca as fi fost o soata ideala sunt satula sa dau sanse omaneilor care nu vor sanse, iar in cazul lui stiam de la inceput ca viata lui curge intr-un anume fel si este loc de mine acolo, atat timp cat nu am sa-i schimb cu nimic ritmul. el viseaza la niste lucruri la care si eu am sa ajung o data si o data, dar nu sunt ceea ce vreau eu in acest moment. eu insa, ca intotdeauna, traiesc azi, aici si acum, ard totul si cand se stinge focul ma perpelesc, intru in convalescenta o vreme si apoi revin la margeluit si uitat la filme singura, fara sa am vreo problema cu asta.
dar daca acum totul este atat de frumos si povestea asta e cu adevarat o poveste de ce sa nu ma las iubita asa cum viseaza el sa ma iubeasca de ce sa nu accept si sa ma bucur ca ma stiu in gandurile lui?
crezi ca eu nu imi dau seama ca nu putem face ciorba foarte mult timp? doar ca eu l-am acceptat acum, m-am aruncat sa inot cat va tine luntrea si pe urma ma inec oleaca, mai inot oleaca si imi revin. sufletul meu avea nevoie de povestea asta si am luat-o cu toate ale ei, bune si rele.
e dezarmant sa vezi un om care isi recunoaste slabiciunea pe deoparte, slabiciunea fata de persoana ta iar pe de alta parte, slabiciunea vietii lui care iti poate afecta tie viata.
Dupa 10 muinute i-am zis ca i-am cumparat periuta de dinti, sa aiba oricand ramane la mine. S-a uitat lung m-a luat in brate si m-a intrebat: "de ce m-ai lasat sa spun toate astea, daca tu mi-ai luat periuta"?
Scrisoare
Stii, m-am trezit la o bucata de noapte si mi-am dat seama ca mi-e frica. Eram pe jumate adormita si imi amintesc ca prin ceata ca ti-am zis ca mi-e frica. M-ai intrebat de ce si ti-am zis ca ma atasez de tine. Nu tin minte ce mi-ai raspuns, dar stiu ca am adormit linistita.
De ce mie frica?
Pentru ca imediat ce omul de langa mine intelege ca a devenit o parte din mine se schimba. Prinde acea siguranta care ii da libertatea sa nu raspunda la telefon, sa nu ma invite in oras si in final sa nu se mai uite cu admiratie la mine.
Mi-e frica deoarece acest sentiment este semnul inceputului sfrasitului.
De ce mie frica?
Pentru ca imediat ce omul de langa mine intelege ca a devenit o parte din mine se schimba. Prinde acea siguranta care ii da libertatea sa nu raspunda la telefon, sa nu ma invite in oras si in final sa nu se mai uite cu admiratie la mine.
Mi-e frica deoarece acest sentiment este semnul inceputului sfrasitului.
Despre toate si nimic
Despre tine prin mine: Dorm bine in tricoul purtat de tine. Dorm bine la tine in brate. Dorm bine cand te uiti pana la 2 noaptea la filme. Dorm bine dupa ce iti fumezi tu tigara. Dorm bine cu gandul la tine. Dorm bine cand esti langa mine cu gandul sau cu trupul. Vom fi impreuna atat timp cat voi dormi bine alaturi de tine.
O iubire de o zi
Exista iubiri care sunt facute sa dureze o vesnicie, sa arda incet, uneori sa mocneasca doar, dar sa fie mereu vii, sa incalzeasca atat cat sa tina sufletul la caldut.
Exista insa si iubiri de o zi.
Se aprind pe neasteptate, lumina lor e atat de puternica incat te sperie. E ca un soare pe timp de canicula, pe care pur si simplu nu poti sa il suporti toata viata. O zi e doza maxim suportabila. Stiu amandoi ca au doar o zi la dispozitie, dar o traiesc de parca eternitatea este inghesuita in cateva ore. Exista zile perfecte si acestea sunt cele umplute de astfel de iubiri. Sunt zile in care timpul se opreste, oamenii dispar, si nimic altceva nu misca decat doua inimi.
Iubirile de o zi nu se uita. Ele raman in colectia de de amintiri scumpe, pe care de regula iti e frica sa le scoti din scrin, sa nu iasa fantomele. Raman ascunse, dar nu prind niciodata praf.
Iubirile de o zi nu se incheie cu o noapte de neuitat. Pentru ca diminetile distrug farmecul. Se incheie cu despartirea in fata statiei de taxi, sau la usa scarii si cu intrebarea nerostita: cum ar fi daca?... si imediat cu raspunsul: e mai bine asa... Se incheie cu un sarut scurt si cu o imbratisare lunga, care face cat toate cuvintele si cat toate noptile laolalta. Si dupa toate acestea te alegi cu o nopate in care te zvarcolesti pana in zori si cu amintirea caldurii acelei zile. Nu ai regrete, nu ai sperante, ci doar o bucurie ca ai trait o iubire de o zi, ca ai trezit si ti s-au trezit niste sentimente atat de puternice.
In zori reincepi cautarea unei iubiri mocnitoare, fara insa sa uiti ca exista iubiri de o zi, care cu regret ne-ar arde daca ne-ar incalzi astfel toata viata.
http://www.youtube.com/watch?v=QYEC4TZsy-Y
Exista insa si iubiri de o zi.
Se aprind pe neasteptate, lumina lor e atat de puternica incat te sperie. E ca un soare pe timp de canicula, pe care pur si simplu nu poti sa il suporti toata viata. O zi e doza maxim suportabila. Stiu amandoi ca au doar o zi la dispozitie, dar o traiesc de parca eternitatea este inghesuita in cateva ore. Exista zile perfecte si acestea sunt cele umplute de astfel de iubiri. Sunt zile in care timpul se opreste, oamenii dispar, si nimic altceva nu misca decat doua inimi.
Iubirile de o zi nu se uita. Ele raman in colectia de de amintiri scumpe, pe care de regula iti e frica sa le scoti din scrin, sa nu iasa fantomele. Raman ascunse, dar nu prind niciodata praf.
Iubirile de o zi nu se incheie cu o noapte de neuitat. Pentru ca diminetile distrug farmecul. Se incheie cu despartirea in fata statiei de taxi, sau la usa scarii si cu intrebarea nerostita: cum ar fi daca?... si imediat cu raspunsul: e mai bine asa... Se incheie cu un sarut scurt si cu o imbratisare lunga, care face cat toate cuvintele si cat toate noptile laolalta. Si dupa toate acestea te alegi cu o nopate in care te zvarcolesti pana in zori si cu amintirea caldurii acelei zile. Nu ai regrete, nu ai sperante, ci doar o bucurie ca ai trait o iubire de o zi, ca ai trezit si ti s-au trezit niste sentimente atat de puternice.
In zori reincepi cautarea unei iubiri mocnitoare, fara insa sa uiti ca exista iubiri de o zi, care cu regret ne-ar arde daca ne-ar incalzi astfel toata viata.
http://www.youtube.com/watch?v=QYEC4TZsy-Y
Subscribe to:
Posts (Atom)