o prietena: cum te simti?
Eu: suparilici
Eu: ieri am stat pana la 1
Eu: si am vorbit cu mama
Eu: abia ma tineam sa nu plang ca ma credea nebuna, i-am zos ca m-am despartit
Eu: se intristase si ea
Eu: apoi am vorbit cu prietenul de la Torino
Eu: apoi a aparut el sa ma roage sa ii dau numele de filme pe care le are el de la mine
Eu: si atat
Eu: nu am discutat
Eu: in fine
Eu: un bocet un ras un bocet un ras
Eu: si am adormit cu greu
Eu: m-am trezit pustiita
Eu: atat
Eu: si mai sunt
Eu: mici momente de nod in gat
Eu: si iritatia casei goale
Eu: cu urme lasate de la el
Eu: gen o cutie goala de ciocolate
Eu: niste cani de ceai goale
Nu am un titlu pentru acest text
Povestea se repeta. O poveste de dragoste. Ne-am placut din prima. La inceput ne-am comportat cu manusi unul cu celalat, cu atentie la orgolii, frici, experiente precedente. Cand am ajuns sa ne cunoastem suficient, tacerile au incetat sa mai fie jenante, discutiile au incetat sa mai fie superficiale si intiatice si ideea "impreuna pana la adanci batraneti" a inceput sa incolteasca.
Ruptura a venit din senin. Nu am nimic sa iti reprosez. Bifezi multe dintre criteriile mele. Si totusi nu pot sa ma mai imaginez langa tine. Vreau altceva. Nu pot sa iti explic ce, de aceea pot sa inteleg ca nu stii ce sa imi oferi sa ma tii alaturi. Suntem impreuna din reflex, din obisnuinta, din prietenie si de dragul a ceea ce a fost. Greu m-a fost sa recunosc ca povestea noastra a luat sfarsit si ca e timpul sa impartim un drum in doua, sa nu mai traim trecutul in prezent.
De aceea e timpul sa imi caut un alt job.
Da, este povestea mea si a locului de munca ce mi-a dat incredere in mine, mi-a adus cativa prieteni si multi colegi extraordinari. M-a invatat ca in mai multi lucrul e mai vesel si mai de calitate si timpul trece pe neobservate. Dar am crescut din camasa pe care o port, i-am schimbat nasturii, am mai desfacut-o pe la margini si tot ma sufoca. Nu mai stiu ce sa fac, de aceea plec din aceasta relatie, la fel cum am plecat si din cea mai durata relatie a mea, care de fapt a fost si cea mai fara de cusur, ca un kefir cu fructe: nici acru, cat sa iti ridice pofta de mancare, nici dulce, cat sa ti se faca greata.
De maine am sa incep sa imi depun CV-urile ici si colo, in cautarea unei noi idile.
Ruptura a venit din senin. Nu am nimic sa iti reprosez. Bifezi multe dintre criteriile mele. Si totusi nu pot sa ma mai imaginez langa tine. Vreau altceva. Nu pot sa iti explic ce, de aceea pot sa inteleg ca nu stii ce sa imi oferi sa ma tii alaturi. Suntem impreuna din reflex, din obisnuinta, din prietenie si de dragul a ceea ce a fost. Greu m-a fost sa recunosc ca povestea noastra a luat sfarsit si ca e timpul sa impartim un drum in doua, sa nu mai traim trecutul in prezent.
De aceea e timpul sa imi caut un alt job.
Da, este povestea mea si a locului de munca ce mi-a dat incredere in mine, mi-a adus cativa prieteni si multi colegi extraordinari. M-a invatat ca in mai multi lucrul e mai vesel si mai de calitate si timpul trece pe neobservate. Dar am crescut din camasa pe care o port, i-am schimbat nasturii, am mai desfacut-o pe la margini si tot ma sufoca. Nu mai stiu ce sa fac, de aceea plec din aceasta relatie, la fel cum am plecat si din cea mai durata relatie a mea, care de fapt a fost si cea mai fara de cusur, ca un kefir cu fructe: nici acru, cat sa iti ridice pofta de mancare, nici dulce, cat sa ti se faca greata.
De maine am sa incep sa imi depun CV-urile ici si colo, in cautarea unei noi idile.
Umbrele trecutului
Mi se intampla oare numai mie? Nu cred! Unii oameni, pe care vreau sa ii sterg definitv din viata mea sau care imi sunt cel putin indiferenti reapar periodic in viata mea. Ca niste umbre ale trecutului. Sa ma rascoleasca, sa imi dea insomnii, sa ma stranga in stomac, sa imi aminteasca de sentimentele vechi ca niste rani neinchise, sau de regretele venite mai apoi si de dorinta de a nu-i fi intalnit vreodata. Cand stau ascunse imi vad sufletul ca pe o sfera roz, pufoasa si foarte ingenua. In noptile cand isi fac aparitia sufletul meu e un mar mancat de viermi. Umbrele trecutului apar cand mi-e visul mai colorat si somnul mai dulce si viata mai linistita, ca un semn ca ma pandesc, ca nu voi scapa de ele, ca le apartin.
Noaptea au avut loc intorsaturile din viata mea. Noaptea fostii iubiti isi amintesc de mine si ma cauta, ma suna, ma rascolesc, imi ciopartesc sufletul. Cu primele raze ale soarelui, umbrele trecutului prind chipuri umane, ma iau in brate, imi vorbesc, ma asculta, beau ceai cu mine, apoi dispar. Ma lasa ravasita cu patul desfacut si cearsafurile sifonate si adunate bot.
Pana la urmatoarea vizita umbroasa - numai vise placute!
Subscribe to:
Posts (Atom)