Poezie
Vreau
Sa imi spui noapte buna si buna dimineata
Sa iti spun noapte buna si buna dimineata
Vreau
Sa adorm la tine in brate si sa vreau sa ma trezesc pentru a adormi din nou
Sa adormi la mine in brate si sa vrei sa te trezesti pentru a adormi din nou
Vreau
Sa te aud cum imi vorbesti cand sunt pe jumatate adormita
Sa ma auzi cum iti vorbesc cand esti pe jumatate adormit
Vreau
Sa te simt in vis cum imi descoperi si imi redescoperi fiinta
Sa ma simti in vis cum iti descopar si iti redescopar fiinta
Vreau
Sa te caut in umba intunericului si sa te gasesc de fiecare data
Sa ma cauti in umba intunericului si sa ma gasesti de fiecare data
Vreau
Sa ma trezesc noaptea si sa vad luna care iti lumineaza chipul relaxat in somn
Sa te trezesti noaptea si sa vezi luna care imi lumineaza chipul relaxat in somn
E atat de scurta vara si e plin de flori
Am vazut zeci de suflete de flori care cauta. Tinere, cu petalele desfacute, cu aroma puternica, cu culorile vii. Nimic din astea nu reusesc sa atraga insecta potrivita. Acea albina mult-asteptata si imbiata. Un camp de flori singure, fara suflet viu in preajma. Un camp ca un tablou de poveste. Fosnesc si zumzaie intre ele.
Unele zic, nu am nevoie de albine, sunt auto-arhi-suficienta si nu am nevoie de admiratia unor insecte burtoase cu coada ascutita si cu ac in varf . Mi-s atat de antipatice si sunt atat de usor de citit incat imi vine sa imi schimb parfumul sa le indepartez in loc sa le apropii.
Altele deschid subiectul fara ca macar sa le intrebi ceva. Doua flori, una roz si una alba, se vad prima data si fara vreo legatura cea alba incepe: eu vreau sa intalnesc o albina, dar nu a venit timpul probabil, stiu ca in curand va fi tarziu, dar eu mai sper ca exista o albina si pentru mine. Cealalta asculta cu atentie si zice: mie mi-e frica de albine. Nu imi inspira deloc incredere. Sunt atat de instabile. Niciodata nu stii cand isi indreapta atentia catre o floare vecina.
Altele tac si asteapta, fara sa spuna nimanui cum arata albina vusurilor lor. Tac si spera. Isi clatina capsorul cand adie vantul si imprastie cu drag din parfumul lor. Seara se strang boboc si merg cuminti la culcare, iar dimineata isi desfac elegant petalele si increzatoare se spala cu roua. Azi poate fi ziua cea mare, de aceea de fiecare data isi aranjeaza cu atentie fiecare petala , fiecare frunzulita. Si asteapta... Asteapta... Asteapta.
Pe campul din poveste e liniste, de prea mult timp e liniste.
http://www.dailymotion.com/relevance/search/les+filles+seules/video/x194qy_les-filles-seules_creation
Subscribe to:
Posts (Atom)