Ploua sfredelitor.
Sunt indispusa dar, de data aceasta fara sa fiu deprimata. Las sa ploua. Eu ma bucur de ale mele. Fac pasi spre schimbarea realitatii. Am facut socata in casa. Eu... socata... daca va puteti imagina. O sa imi vina doi prieteni sa ii servesc cu scoici cu sos de lamaie, vin alb si, la desert... socata infloritoare.
Am un vis, fac bijuterii regale si stiu ca in aceasta lume sunt undeva niste oameni care vor fi incantati sa imi poarte creatiile, ca se vor uita si nu vor sti pe care sa o aleaga mai intai sa o poarte. Incerc sa scot capul din carapace si sa imi dezvalui o parte din mine prin bijuteriile pe care le fac. Astazi m-am simtit de parca as sta goala in fata unui strain, in momentul in care aratam unui necunoscut bijuterille pe care le fac. In vazul lumii, la judecata lumii. O senzatie ciudata care m-a secatuit. Eu stiu un singur lucru. Fiecare bijuterie pe care am facut-o a fost o poveste pe care am vrut sa o pun printre margele, e o traire, un sentiment, o speranta. Asta sunt creatiile mele, sunt oglinda mea, sunt ceea ce nu reusesc sa pun in cuvinte, sunt o poveste de mult uitata rescrisa intr-un caiet nou-nout.
pentru cine intelege, lectura placuta!
