... gata, STIU!
Nu stiu, de fapt m-am hotarat!
Nu m-am hotarat, de fapt am dedus!
Am o slabiciune pentru barbatii viciosi: fumatori, bautori, boemi. Dar nu cei care s-au afundat in propriile vicii ca intr-un lac al dulcei evadari, ci cei care au facut din ele un cult care trebuie respectat, insa care isi pierde din stralucire daca e prea des la indemana. Viciosii care sorb cu nesat din viciile lor si nu promit ca vor renunta la ele pentru orice privire cu repros a vreunei oarecare concubine. Acestia sunt viciosii care imi topesc oasele din genunchi, imi injecteaza adrenalina in inima si imi anesteziaza orice gand logic.
Ei stiu sa-si traiasca viata, sa o fumeze pana la ultimul gram de gudron, pana la ultima panza cetoasa de nicotina.
Stiu sa iubeasca o femeie, sa o bea pana la ultima picatura de seva, pana la ultima ei clipa de luciditate.
Stiu sa manance o prietenie, sa ii adauge condimente si sa o pastreze in acelasi timp extrem de echilibrata.
Stiu sa ofere si sa ceara in schimb, ba chiar si sa primeasca pentru ca si relatiile lor sunt niste vicii, acceptate cu greu si niciodata pe deplin renuntate.
Stiu ce inseamna dulcea dependenta si administreaza iubire constient si dozat.
Stiu ce inseamna placerea de a te lasa prada nevoii si jongleaza cu ea pana la orgasm.
Acestia sun barbatii care ma fascineaza. Pentru ca stiu cate gusturi poate avea viata si povestesc cu stralucire in ochi despre experienta lor. Nu prin cuvinte, ci in mangaieri, in cautatura, in gesturi, in sugestii. Niciodata insa prea languros, insiropat sau lipicios.
Un vicios - un barbat.
