Cand trebuie sa scriu texte dragute la munca...


... imi veni o idee sa scriu ceva frumos pe blog. E ca si atunci cand aveam de invatat in sesiune si ma apuca nevoia acuta sa imi fac curat in dulap, apoi descopeream ca pe raft erau doua fire de praf, apoi ca am o bluza murdara pe care eram sigura ca am sa vreau sa o port a doua zi si tot asa mai departe, pana ma trezeam ca examenul era a doua zi, ca nu aveam habar despre ce era, iar casa imi stralucea.

...despre ceva dragut...

Blogul meu e un fel de "loc de plans". Si oricine il citeste are impresia ca pe biroul meu sta mereu o lama, o sfoara cu sapun si o cutie cu somnifere, mereu gata sa imi serveasca la nevoie.

Nu este adevarat! Blogul meu este singurul loc in care imi dau voie sa mai fiu si trista din cand in cand, iar dupa ce imi vars amarul pe saraca pagina de blog, zambesc si las lumea sa se minuneze de cata pofta de viata se strecoara in privirea mea, cata veselie comunica zambetul meu de reclama la colgate whitening si cat chef de a trai transmit cretii mei jucausi.

... despre ceva dragut...

Vreau o basca jamaicana, din aia crosetata, in trei culori traditionale (verde, negru si galben) - nu are nicio legatura cu acest post, dar am citit undeva ca daca vrei ceva trebuie sa te gandesti mult la asta "si universul va complota sa iti indeplineasca dorinta".

Imi place sa o ascult pe Ayo pentru ca traieste cand canta si imi aminteste ca lucrurile simple sunt cele care conteaza in viata: un grup de prieteni cu care vorbesc rar, dar bine, un om drag care nu imi spune neincetat ca ma iubeste dar ii simt dragostea cand ma tine in brate cand dormim, parintii in privirea carora citesc grija si dorinta sa ma vada fericita. Lucruri simple ce fac viata frumoasa. Lucruri simple puse pe note - despre asta sunt melodiile lui Ayo.

Cui apartine puterea de decizie?

Si iar despre barbatii din viata mea...

Au aparut, rand pe rand, pe teren cicatrizat si gata sa incolteasca din nou.
Au plecat, rand pe rand, de pe un teren pus suta la suta la dispozitia lor.
Nu au stiut ce sa faca cu atatea proprietati si au preferat sa plece...
Au decis sa plece, lasand terenuri neprelucrate la inceput de primavara.
Spunea cineva ca singurul pacat pe care Dumnezeu nu il iarta este sa nu fii cu o femeie cand stii ca ea te asteapta si te doreste.
Au decis barbateste sa plece... fara prea multe explicatii
Unii au facut astfel incat sa para ca e decizia mea. Nu pentru confortul meu, ci pentru linistea lor, fara sa isi asume decizii grele. Au fost si clipe cand am intuit tactica si am tinut cu dintii sa nu pronunt cuvantul despartire, am tinut cu dintii pana mi-au scrasnit gaurindu-mi sufletul si m-a durut mai tare. Altii au inchis usa intr-o dimineata si nu s-au mai intors nici in prima seara, nici in urmatoarea nici in urmatoarele sute de seri.
Luni te-ai apropiat de patul meu, unde imi savuram acele cateva minute inainte de a ma trezi de-a binelea si mi-ai zis ca trebuie sa pleci. Seara am dormit singura, la fel si urmatoarea seara, si urmatoarea...
Dar stiu ca nu ai disparut. Esti alaturi de mine prin cuvintele pe care mi le spui la telefon, prin gandul tau pe care il simt. Si totusi, seara cand deschid usa te caut cu privirea, poate iti bei cafeaua in timp ce citesti si fumezi in bucatarie, poate esti in camera mea si te uiti la vreo dezbatere politica, poate esti in baie, poate ai iesit pana la magazin. Imi pun geaca in cui strecor un suspin si imi spun ca ai plecat sa te intorci, pentru ca periuta ta de dinti e acasa, pentru ca raftul tau e plin cu haine iar in priza incarcatorul asteapta mobilul tau asa cum te astept eu pe tine. Astept sa te descarci, ca sa te intorci la mine.