Aripi de lebada sau aripi de gaina?

Am atatea de spus. Dar cu cat se aduna mai multe, cu atat imi vine mai greu sa rastorn galeata, sa le las sa curga si sa se scurga din mine. Scriu texte scurte care se opresc brusc, pentru ca mi se opresc gandurile. Pur si simplu se blocheaza in buricele degetelor fara sa genereze reflexul apasarii pe taste. Raman acolo, in mainile tremurande de atatea lucruri traite, dar nespuse, durute in tacere, dorite, dar neimplinite. Colectia mea de frustrari. Care mai de care mai stralucitoare si mai luminoasa. Care mai de care mai arzatoate si mai dureroasa - ca niste margele gata sa fie asezate in sirag luuuuuuuuuuuuuuuuuung, cat o viata de om, luuuuuuuuuuuuuuung cat o iubire la inceput, luuuuuuuuuuuung cat dorinta mea de fericire.
Inca vreau sa aflu ce fel de purtatoare de aripi sunt.

Caleidoscop

Ultima vreme imi imaginez foarte des cum invart un caleidoscop, cum se schimba formele si culorile in tubul magic si cum soarele care se strecoara cu zgarcenie in caleidoscop trimite cate o raza sa lumineze mai tare una dintre sticulute. Cum lumina ei imi patrunde in ochi si ma arde.
Ma fascineaza si astazi ideea de caleidoscop. Si acum sunt gata sa cred ca exista un mag care organizeaza acele culori si forme fantastice. M-as juca la infinit cu un caleidoscop. Mi-as arde retina, dintai la un ochi apoi la celalalt si tot nu m-as plictisi.
Asta fac de la o vreme. Invart un caleidoscop. Calidoscopul relatiiilor mele. Toate stralucitoare, pasionale si niciodata gata sa paleasca.
Si totusi se invarte. Si totusi paleste, ficare relatie pe rand, cand se plictiseste soarele sa o binecuvanteze. Iar eu fac vraji. Beau alifii si ii dau sa bea alifii sa vina o raza pe sticluta noastra. Sa se reaprinda. Sa mai prind o tura de fascinatie, de viata, de zbor, de dorinta.